Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)
Sigla Informatia Zilei
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Acasa
Asculta acest articol

Cadou de 8 Martie. Dintre femeile intrate în politică Gabriela Firea a primit cel mai semnificativ cadou de Ziua Femeilor: Marcel Ciolacu a anunţat în mod oficial că Gabriela Firea este candidatul PSD pentru Bucureşti.
USR este partidul care a ţinut să marcheze importanţa femeii în politică intitulându-şi manifestarea din Moldova chiar “Femei în politică”.
Teoretic toate partidele suţin o implicare mai puternică a femeilor în viaţa politică. Comisia Europeană este condusă de o femeie.
Din păcate asupra preşedintei C.E. Ursula von der Leyen planează suspiciunea de corupţie în dosarul eurodeputatei din Grecia, Eva Kaili.
USR deplânge faptul că sunt prea puţine femei în politică, dar asta nu determină conducerea partidului să promoveze în funcţii de conducere un procent de femei egal cu al bărbaţilor.
:i UDMR militează pentru acordarea unui rol mai important al femeilor în politică, dar până acum câţiva ani existau organizaţii judeţene în care nu exista nici măcar organizaţia de femei aşa cum erau la toate partidele. Este adevărat că în multe cazuri era doar formal constituită ca să nu se spună că nu există.
Sărind de la un partid la altul, nu putem trece cu vederea că AUR s-a descotorosit de cea mai puternică voce din Parlamentul României, Diana :oşoacă. George Simion se temea de popularitatea vajnicei senatoare care trecea peste bărbaţi ca un tanc. Păcat că este marginalizată. Era o pată de culoare în plictisitorul Parlament al României.
Din când în când, sau măcar de 8 Martie, trebuie să ne aducem aminte de femei care promiteau să facă o carieră politică de excepţie, dar au fost eliminate pe un motiv sau altul. Mona Muscă era o prezenţă puternică în PNL. I s-a găsit un doar de la fosta Securitate. Elena Udrea este un dosar încă actual. “Dacă nu aş fi candidat pentru funcţia de preşedinte al PDL şi la preşedinie nu mi s-ar fi întâmplat nimic”, spune ea.
Fetele lui Traian Băsescu sunt victime colaterale ale celui care a fost timp de zece ani cel mai puternic om din România. Exemplele ar putea continua, mai ales dinspre partea dreaptă a eşichierului politic, partidele de dreapta părând a fi mai deschise pentru promovarea femeilor în viaţa politică.
Mai puţin sunt promovate femeile în administraţiile locale. Numărul femeilor primari şi preşedinţi de consilii judeţene este încă mic. Există prejudecata că în anumite zone considerate mai dure, mai bărbăteşti, niciodată o femeie n-ar fi votată pentru funcţia de primar. Negreşti-Oaş, Sighetu Marmaţiei, au demonstrat contrariul.
Sunt însăşi partide care s-au fript deschizând prea larg poarta promovării femeii. PSD a avut curajul să intre în campania prezidenţială din 2020 cu Viorica Dăncilă. Astfel Klaus Iohannis a avut cale liberă spre al doilea mandat.
Pentru prezidenţialele din 2024 se vorbeşte că un partid ar dori să înscrie în cursa pentru Cotroceni o femeie puternică: Codruţa Kovesi, fosta mână de fier din perioada de glorie a DNA.
După patru bărbaţi preşedinţi, fiecare cu neajunsurile lui, românii sunt pregătiţi să voteze o femeie pentru funcţia supremă în stat. Depinde însă pe lista cărui partid va candida. Pe lista PSD şansele sunt foarte mici. Pe lista USR, dată fiind poziţia destul de slabă a partidului în sondaje, candidatul său nu are nicio şansă de a intra în turul doi.
Doar PNL are şansa de a-şi califica în turul doi candidatul, bărbat sau femeie. Iar intrat în turul final, candidatul dreptei câştigă în faţa candidatului stângii. Asta o ştie şi a şi spus-o Marcel Ciolacu: PSD nu poate câştiga alegerile prezidenţiale.
Practic, o femeie poate ocupa orice funcţie. Atunci de ce sunt atât de puţine femei în funcţii publice? Oare politica rămâne în continuare o junglă rezervată bărbaţilor?

Ciornă automată

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Connect with

O privire de ansamblu asupra lucrurilor bune și mai puțin bune

Amenințarea crescută a sărăciei, terorismul economic, brambureala politică la nivel mondial, nu foarte diferită de la o țară la alta, obligă partidele politice la o reconsiderare a programelor pentru găsirea unor soluții pentru revenirea măcar la normalitatea de dinainte de pandemie.