Știm ce avem de făcut?

Asculta acest articol

Citind ziarele și ascultând declarațiile oamenilor politici impresia generală este că nu mai știm în ce lume trăim. Într-o zi se anunță un reviriment al economiei, în alta se constată că e mai rău decât se credea. Aproape în fiecare zi se strecoară câte o știre care anunță timid că unele țări, SUA, Germania, Franța, Marea Britanie, au depășit punctul culminant al crizei și economia dă semne de creștere, în vreme ce alte țări încă se scufundă, situația înrăutățindu-se pe zi ce trece.
Pentru Europa de Est veștile bune sunt rare. România și Bulgaria sunt prezentate ca țări părăsite de investitori. Ungaria o duce greu, dar uneori este dată de exemplu pozitiv pentru noi. Polonia are creștere de 1%, însă nu se știe precis de unde îi vine.
Printre atâtea necunoscute, dincolo de datele statistice, se prefigurează și câteva lucruri clare. Nevoia de credite externe, obligația de a disponibiliza mii de angajați în instituțiile publice și nu în ultimul rând reducerea cheltuielilor, concomitent cu majorarea sumelor pentru investiții.
Finalul negocierilor cu reprezentanții FMI nu este deloc încurajator. Practic guvernul trebuie să renunțe la propriul său program și să aplice directivele FMI. La o mai atentă analiză PSD constată că punând în practică indicațiile FMI cele mai lovite ministere sunt cele conduse de social-democrați. Experții Fondului cer disponibilizarea a 150.000 de funcționari de stat. Ei țin de ministerele de interne și administrație, de educație, agricultură, de ministerul Muncii. PDL este acuzat că vrea să scoată castanele din foc cu mâna PSD. Este adevărat doar pe jumătate, social-democrații și-au dorit aceste ministere pentru a-și păstra influența asupra acestui important bazin electoral. Acum FMI le strică socotelile. Disponibilizații nu vor mai vota candidatul partidului care i-a aruncat în stradă.
Ar fi incorect să credem că prețul social pentru atenuarea efectelor crizei va fi plătit doar de unul dintre partide. Desigur, întreaga clasă politică se face vinovată de starea actuală a economiei. Traian Băsescu este până la urmă singurul politician rămas la putere fără întrerupere din 2004 până în prezent. Ca element de continuitate, având la îndemână toate mijloacele de informare de la SRI și SIE, trebuia să știe din timp spre ce se îndreaptă economia mondială și națională.
Președintele s-a limitat la certurile cu premierul Tăriceanu, la disputele puerile cu presa, întrerupte doar de băile de mulțime. Este prea puțin, de la șeful statului lumea se așteaptă la mai mult, mai ales în vremuri de criză.
Adevărul e că delegația FMI a căzut într-un moment nepotrivit. Cele două partide se află în competiție electorală.  Ele stau cu un ochi ațintit spre cea mai înaltă funcție în stat, care le asigură râmânerea la putere, și cu altul la electorat. Problemele economice ocupă un loc secundar în preocupările lor. Este mai mult decât sigur că măsurile cerute de FMI nu vor fi aplicate. Poate după alegerile prezidențiale.
Analiza făcută economiei românești de experții FMI nu este deloc îmbucurătoare. Boala vine din trecut. În ultimii patru-cinci ani economia s-a dezvoltat haotic. Pentru prima oară politicile economice liberale sunt puse la zid în mod obiectiv.