Asculta acest articol
Ziua de 1 Decembrie este Ziua Naţională a României, în amintirea celor peste 100.000 de români adunaţi pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia, care au cerut Unirea Transilvaniei cu Ţara. Marea Adunare Naţională, constituită din 1.228 de delegaţi, a adoptat o rezoluţie care consfinţea Unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (teritoriul dintre râurile Mureş, Tisa şi fluviul Dunărea) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.
Proorocul Naum – Numele Cuviosului Naum înseamnă odihnă, mângâiere, minte sau pricepere. Proorocul Naum se trăgea din seminţia lui Simeon. Locuia în satul Elcos de dincolo de Iordan şi a proorocit în a doua jumătate a domniei regelui Ezechia (725-697). A proorocit ninevitenilor că cetatea lor va fi distrusă de foc şi apă, lucru care s-a şi întâmplat deoarece au mâniat pe Dumnezeu prin necredinţa lor. De la Proorocul Naum a rămas o carte în trei capitole cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament din care se vede că regatul Israel fusese cucerit de Asirieni. Naum încredinţează pe iudei de puterea lui Dumnezeu şi le vesteşte căderea cetăţii Ninive, capitala Asiriei şi timpuri de pace şi propăşire pentru Ierusalim. Proorocul Naum a trecut la Domnul cu pace, la vârsta de 45 de ani.
Cuviosul Filaret cel Milostiv – S-a născut în Galatia (Asia Mică), din părinţi binecredincioşi, Gheorghe şi Ana care l-au crescut în lumina faptelor bune. Filaret s-a căsătorit cu Teozva, o fată ce provenea dintr-o familie bogată. După căsătorie, Filaret şi Teozva au locuit în satul Amnia din Paflagonia (Asia Mică). Dumnezeu le-a binecuvântat casa cu un băiat (Ioan) şi două fete (Ipatia şi Evantia). Averea lui Filaret a crescut din zi în zi, prin muncă cinstită. El era nespus de milostiv şi cu cât îşi înmulţea milosteniile, cu atât Dumnezeu îi mărea averile. Odată cu invaziile arabilor, Filaret a pierdut tot. Chiar şi în această situaţie Filaret nu a uitat de fapta cea bună a milosteniei şi a dăruit şi ceea ce îi mai rămăsese. În vara anului 788, au ajuns în oraş trimişii împărătesei Irina (780-802). Aceştia căutau în toată împărăţia o logodnică pentru prinţul moştenitor, Constantin al IV-lea, după cum era obiceiul. Trimişii împărătesei au rămas în casa lui Filaret unde au găsit pe copiii şi pe nepoata lui, Maria. În luna noiembrie a anului 788 s-a făcut la Constantinopol nuntă mare, deoarece prinţul Constantin alesese pe Maria. Filaret şi-a petrecut restul vieţii în milostenie şi smerenie, refuzând orice rang împărătesc care i s-ar fi cuvenit în urma căsătoriei nepoatei sale cu prinţul moştenitor şi apropiindu-i-se sfârşitul, despre care a fost înştiinţat mai înainte de Dumnezeu, s-a retras la Mănăstirea Rodolfia de lângă Constantinopol unde şi-a pregătit mormântul. A chemat pe copiii fiului său Ioan, i-a binecuvântat şi le-a prevestit ceea ce li se va întâmpla, după care a început să rostească rugăciunea „Tatăl nostru”, iar când a ajuns la cuvintele: „fie voia Ta..” şi-a dat sufletul său Domnului, fiind în vârstă de 90 de ani.
Fii primul care comentează