Asculta acest articol
Până la reformarea actuală a calendarului catolic, comemorarea Sfântului Benedict s-a făcut în data de 21 martie, ziua în care în anul 547 patriarhul a încetat din viață. În 580 năvălitorii lombarzi au distrus mănăstirea în care a fost înmormântat de către călugării benedictini (ordin fondat de el, care până în secolul XIII a fost unicul ordin călugăresc al bisericii apusene). În anul 708 călugării aceluiași ordin i-au căutat trupul, iar în data de 11 iulie l-au reînmormântat în mănăstirea lor din Fleurysol-Loire. De atunci în țările vestice ziua Sfântului Benedict se sărbătorea în data de 11 iulie.
După distrugerea Romei, în locul acestuia a rămas doar o pustietate imensă, iar cultura sa ar fi dispărut, însă călugării benedictini, prin volumele transcrise de ei, au salvat cultura Romei, având un rol important și în dezvoltarea culturii și propagarea liturghiei între popoarele germanice. Până în ziua de astăzi ordinul benedictin este unul dintre cele mai mari ordine din cadrul Bisericii Romano-Catolice, care desfășoară o intensă activitate științifică.
În 1964, Papa Paul al VI-lea declară pe Sfântul Benedict patronul principal al Europei, dând o meritată recunoștință sfântului căruia Europa îi datorează multe din valorile și realitățile sale. A fost ales patron al călugărilor și speologilor, precum și protector împotriva bolilor contagioase.
Fii primul care comentează