Biserica Ortodoxă prăznuieşte astăzi pe Sfânta Împărăteasă Teofana, Sfântul Prooroc Agheu, Sfântul Mucenic Marin (sec. III), Sfinţii Prom şi Ilarie şi sfinţirea Bisericii ‘Sfântului Mucenic Hristofor’.
Împărăteasa Teofana a fost prima soţie a împăratului Leon al VI-lea Înţeleptul (886-911), cu care s-a căsătorit în iarna anului 881 sau 882, când era numai prinţ moştenitor, mai mult din porunca tatălui său, Vasile I Macedoneanul (867-886). Teofana s-a născut într-o familie de mari dregători din Constantinopol. Istoricul Charles Diehl spune că, deşi era ‘foarte drăguţă şi credincioasă’, căsnicia ei nu a fost fericită. Tânărul prinţ era îndrăgostit de Zoe, fiica lui Stylien Zautzes, comandantul gărzii imperiale, cu care s-a şi recăsătorit după moartea Teofanei, la 10 noiembrie 893.
Bănuind că soţul ei, care nu împlinise 20 de ani, nu îi este credincios, s-a plâns socrului, fără să ştie ceva din ura dintre tată şi fiu şi fără să bănuiască ce mare rău îi făcea soţului ei. De asemenea, Teofana nu ştia că împăratul nu vede în jurul său decât intrigi şi comploturi ca să-l răstoarne de pe tron şi nu avea cunoştinţă că împăratul se lăsa condus de călugărul Santabarenos, pe care mulţi oameni din vremea lui îl bănuiau de vrăjitorie. Istoricul Ch. Diehl spune despre Teofana că ‘era o femeie virtuoasă, foarte preocupată de operele de binefacere şi mai ales de dragostea divină… Zi şi noapte, ea se înălţa către Dumnezeu cântând psalmi şi spunând rugăciuni neîncetate. Ea căuta să se apropie de El prin operele sale de caritate. Toţii banii care-i treceau prin mâini, toate aceste bunuri aşa de preţioase pentru oameni le împărţea săracilor; strălucitoarele veşminte le dădea celor lipsiţi; se îngrijea de nevoile văduvelor şi orfanilor, îmbogăţea mănăstirile iubind călugării ca pe nişte fraţi. Noaptea se scula din patul imperial, spre a se întinde într-un colţ, pe o rogojină acoperită cu o stofă aspră de pe care se ridica din oră în oră şi se ruga lui Dumnezeu’.
Toate acestea i-au grăbit sfârşitul. La 10 noiembrie 893, când a murit, încă nu împlinise vârsta de 30 de ani. A fost îngropată în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol, unde se odihnea şi mica Evdochia, fiica ei. În curând, numeroase minuni, vindecări miraculoase întâmplate la mormântul ei au vestit întregului Bizanţ virtuţile fostei suverane.
Sfântul Prooroc Agheu
Proorocul Agheu s-a născut în Babilon şi a trăit cu 470 de ani înainte de Hristos. De tânăr, a venit în Ierusalim împreună cu iudeii aduşi de Zorobabel şi de arhiereul Iosua şi a fost unul dintre ultimii prooroci ai Vechiului Testament. După ce au venit din robie, iudeii au început să reconstruiască templul, aşa cum îşi promiseseră pe când erau încă în robie, că, dacă vor scăpa, vor reconstrui Templul Sfânt. Însă fiind cuprinşi de grijile pământeşti, foarte mulţi evrei renunţaseră la acest gând. În acest context, Bunul Dumnezeu ridică în mijlocul evreilor pe Proorocul Agheu şi pe tânărul Prooroc Zaharia, care s-au prezentat înaintea lui Zorobabel şi a arhiereului Iosua rugându-i să îndemne poporul la refacerea templului şi la reînceperea lucrului. În cuvântarea lui, proorocul i-a încredinţat că Dumnezeul părinţilor, al lui Avraam, Isaac şi Iacov va fi cu ei ajutându-i. Proorocul Zaharia îi mustra pe toţi că au uitat legământul şi că se îngrijesc mai mult de treburile personale (Agheu 1, 7-14).
În anul 515 î.Hr., adică al şaselea al domniei lui Darius Histaspe, conducătorul perşilor, al Babilonului şi al Ierusalimului, s-a făcut sfinţirea noului templu. Bătrânul Prooroc Agheu putea să fie mulţumit. A trecut la Domnul cu pace şi a fost îngropat lângă mormintele părinţilor, ca unul ce făcea parte din seminţia lui Levi.
Fii primul care comentează