ISTORIE ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ

1929–1939: deceniul în care lumea a învățat să supraviețuiască cu puțin

Asculta acest articol

Pe 29 octombrie 1929, cunoscută drept Marțea Neagră, economia globală a intrat în colaps. Bursa de Valori din New York, simbolul unui deceniu de expansiune economică neînfrânată, s-a prăbușit sub greutatea propriei speculații. A fost începutul Marii Depresiuni, cea mai gravă criză economică din secolul XX, care avea să dureze aproape un deceniu și să afecteze viața a zeci de milioane de oameni, de la fermierii americani, la muncitorii din uzinele Ruhrului și până la minerii din sudul Țării Galilor.

De la visul american la cozi la ciorbă

Anii 1920 – „Roaring Twenties” – fuseseră un deceniu al optimismului. Economia SUA înflorise pe fondul avansului tehnologic, al dezvoltării industriei auto și al revoluției în comunicații. Dar această creștere spectaculoasă era construită pe un teren fragil: speculații financiare, credite ușor accesibile și o încredere oarbă în piață.

Până în toamna lui 1929, indicele Dow 

Jones crescuse cu peste 90% în doar un an. Oamenii își investeau economiile, casele și viitorul în acțiuni care păreau să nu se oprească din urcat. Când piața a început să scadă, panica a fost iminentă. În doar câteva zile, miliarde de dolari au dispărut, iar mii de investitori au fost ruinați. În lunile ce au urmat, întreaga economie americană s-a prăbușit: băncile au falimentat, fabricile s-au închis, iar șomajul a explodat.

Germania: prăbușirea unei republici fragile

Dacă SUA a fost epicentrul crizei, Germania a fost una dintre cele mai afectate victime colaterale. În Republica de la Weimar, economia era deja slăbită de inflația galopantă din anii ’20 și de povara despăgubirilor de război. O mare parte din sistemul financiar german era susținut de capital american pe termen scurt. Când acest capital s-a retras în panică, sistemul bancar german s-a prăbușit.

Punctul culminant a venit în vara lui 1931, când una dintre cele mai mari bănci germane, Danat-Bank, s-a închis, provocând o criză bancară națională. Germania a fost cuprinsă de șomaj în masă – peste șase milioane de oameni fără locuri de muncă până în 1933 – și de sărăcie cruntă. S-a instaurat o profundă criză de încredere în democrație, deschizând calea radicalizării și ascensiunii NSDAP-ului condus de Adolf Hitler.

Europa și efectul de domino

În Marea Britanie, criza s-a simțit puternic în zonele industriale. Exporturile au scăzut la jumătate, iar industriile de bază – cărbune, oțel, construcții navale – au intrat în colaps. Peste 2,5 milioane de britanici erau șomeri la începutul anilor ’30. În nord-estul Angliei și în Țara Galilor, sărăcia era atât de gravă încât hrana zilnică devenise un lux.
Guvernul de la Londra, condus de Ramsay MacDonald, a fost nevoit să adopte măsuri de austeritate dureroase, iar în 1931 a renunțat la etalonul aur – o mișcare care a contribuit, în cele din urmă, la redresare.

În Franța și Italia, criza a venit cu întârziere, dar impactul a fost durabil. În America Latină, prăbușirea prețurilor internaționale la produse de bază (cum ar fi cafeaua, grâul sau cuprul) a aruncat țările exportatoare într-o spirală a sărăciei și datoriilor.

Ce a provocat prăbușirea?

Criza din 1929 a fost rezultatul unei confluențe periculoase de factori: Speculații bursiere masive și investiții făcute în marjă, adică cu bani împrumutați;
O piață financiară nereglementată, în care băncile comerciale își asumau riscuri speculative;
Supraproducție agricolă și industrială, care nu mai era susținută de cererea reală;
Politici economice greșite, inclusiv menținerea cu orice preț a etalonului aur, ceea ce a împiedicat intervențiile flexibile ale băncilor centrale;
Lipsa unei coordonări internaționale în fața unei crize cu adevărat globale.

Un deceniu de suferință și schimbări

Marea Depresiune nu a fost doar o criză economică – a fost o criză umană profundă. A adus foamete, șomaj, migrații interne, sinucideri și o pierdere generalizată a încrederii în instituțiile democratice.

Totuși, criza a forțat și o redefinire a rolului statului în economie. În SUA, președintele Franklin D. Roosevelt a lansat New Deal-ul, un program ambițios de reforme, lucrări publice și intervenții guvernamentale. În alte țări, însă, consecințele au fost tragice – ascensiunea totalitarismului, militarismului și, în cele din urmă, a celui de-Al Doilea Război Mondial.

O lecție pentru toate generațiile

Marea Depresiune rămâne una dintre cele mai importante lecții ale istoriei economice. Ne-a arătat cum lăcomia, speculația și inegalitatea economică pot duce la colaps. Dar și cum inacțiunea sau dogmatismul politic pot transforma o criză economică într-o tragedie globală.

Astăzi, în fața unor noi provocări economice, sociale și ecologice, amintirea anilor 1929–1939 ne obligă să fim vigilenți, solidari și înțelepți.

Pentru unii, Marea Depresiune a însemnat sfârșitul unei epoci. Pentru alții, începutul unei lumi în care supraviețuirea a devenit o artă. Pentru istorie – un avertisment care nu trebuie uitat.