Asculta acest articolÎnaintea alegerilor din 2004, din rațiuni electorale, PSD a inițiat modificarea Constituției și, astfel, s-a desființat tandemul președinte–prim-ministru. De aici a rezultat o fluiditate la guvernare care stă la baza unei continue instabilități politice.
Astfel, președintele Traian Băsescu a desemnat, în cele două mandate ale sale, din 2004 până în 2014, cinci prim-miniștri: Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Boc, Cătălin Predoiu, Mihai Răzvan Ungureanu și Victor Ponta. A și refuzat să desemneze câțiva candidați.
Următorul președinte, Klaus Iohannis, a numit un număr similar de prim-miniștri: Victor Ponta (de patru ori), Gabriel Oprea (interimar, de două ori), Sorin Cîmpeanu (de asemenea interimar), Dacian Cioloș, Sorin Grindeanu, Mihai Fifor, Viorica Dăncilă, Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă, Cătălin Predoiu (interimar) și Marcel Ciolacu.
După demisia lui Marcel Ciolacu, președintele interimar Ilie Bolojan a desemnat un prim-ministru interimar: Cătălin Predoiu.
În 20 de ani, în fața a doi președinți aleși, au depus jurământul 20 de prim-miniștri, la care se adaugă și al 21-lea, Cătălin Predoiu, ca prim-ministru interimar.
Această fluiditate la guvernare a condus la formarea unei coaliții menite să asigure o minimă stabilitate politică. A funcționat cum a putut. Nici Nicolae Ciucă, nici Marcel Ciolacu nu s-au remarcat ca lideri de guvern. Ba chiar pot fi considerați foarte slabi.
Fii primul care comentează