Asculta acest articolSărbătorim sau comemorăm? Depinde cum te raportezi la evenimentele lunii decembrie de acum 28 de ani. Cine a avut de câștigat în plan personal desigur sărbătorește. Cine a pierdut sau se gândește la cei care au pierdut pe cineva drag comemorează. Istoria suprapune evenimentele. Amestecă bucuriile și tristețile.
Dacă ar fi să ne uităm în urmă și pentru Satu Mare, ca pentru toate localitățile din țară, indiferent de mărime, căderea comunismului a provocat o explozie de bucurie. Am scăpat dintr-o robie a spiritului, dar și de foame și frig.
Trecând peste lunga poveste a Revoluției din Decembrie, am remarca un lucru sigur: începând de exact acum 28 de ani s-au descătușat energiile creatoare ale fiecărui individ în parte. Unii au intrat în politică. Alții au intrat în afaceri. O parte și-au recuperat averile familiei. Cei mai mulți au rămas și au muncit la vechile lor locuri de muncă până datorită schimbărilor au rămas pe drumuri. O mare parte din populație a luat drumul străinătății.
Ceva a dispărut în acest lung răstimp: consensul. Azi oamenii acestei țări văd lucrurile atât de diferit încât nu se mai pot înțelege între ei. Cel puțin așa se văd lucrurile în mass media.
Și totuși, sunt mai multe lucruri care apropie oamenii decât îi despart. Unul dintre aceste puncte comune este arta, cultura în general. Este greu de crezut, dar există și o cultură politică. Astfel, datorită existenței acestui tip de cultură Consiliul Județean a sărbătorit 25 de ani de la înființare. Oameni aparținând diferitelor partide politice s-au întâlnit să ciocnească un pahar de șampanie.
La Satu Mare s-a petrecut în paralel și un alt mare eveniment. Poate cel mai important din punct de vedere cultural din 1989 încoace< o expoziție cuprinzând operele artiștilor plastici sătmăreni din ultima sută de ani. Pentru prima oară într-o sută de ani sunt adunate lucrări ale celor mai importanți pictori care au făcut gloria orașului de pe :omeș. Primăria Satu Mare a avut curajul să demareze acest proiect uriaș. Adunând un mănunchi de opere la un loc nu se vede nicio diferență, decât stilistică, tehnică, între pictorii de acum o sută de ani, și cei care au creat în Satu Mare, indiferent de avatarurile istoriei. Pictorul român stă alături de cel maghiar, de evreu, de german, și privitorul nu depistează nicio deosebire. Limbajul universal al artei aruncă în aer toate diferențele, desființează toate granițele.
Într-o galerie de artă lucrările stau precum stăteau oamenii la revoluție, unul lângă celălalt, fără nicio deosebire. Vorbesc toți aceeași limbă, a libertății, a bucuriei de a exista și a coexista.
Organizarea acestei expoziții – intitulată o sută de ani de artă la Satu Mare – este, probabil, modul în care o primărie înțelege că trebuie să marcheze centenarul. În egală măsură poate marca și împlinirea a 28 de ani de la căderea unui regim opresor. 21/22 decembrie, noaptea cea mai lungă a anului poate deveni cea mai lungă noapte a artei la Satu Mare. O noapte în care nu se doarme, ci se vizitează expozițiile, atelierele pictorilor, locurile cu valoare culturală, simbolică din Satu Mare.
Sunt suficiente locuri de acest fel? Aceasta este o întrebare. Sunt foarte multe, dar nu sunt puse în valoare. Satu Mare a fost un centru artistic important. Pare să fi decăzut, dar nu într-atât încât să nu poată fi revigorat.
În fond, în timp, nu se pot număra decât realizările artistice și culturale. În rest, cu excepția valorilor familiei, a libertății fiecărui individ, fiecărei nații, totul este deșertăciune și vânare de vânt.
