Asculta acest articolDin punct de vedere istoric, 23 august amintește de anul 1944, atunci când Regele Mihai îl destituia pe mareșalul Antonescu și ordona arestarea lui. Apoi, în cursul serii, la ora 20:20, proclama la radio părăsirea Axei și trecerea României alături de Aliați.
Timp de patru decenii, 23 August a devenit, însă, treptat, o sărbătoare a revoluției socialiste. Propaganda regimului a devenit principalul atribut al acestor manifestări, iar megalomania fostului regim a atins cote de-a dreptul inimaginabile, care astăzi ni s-ar putea părea absurde. Dar atunci, cu mic, cu mare, oamenii muncii trebuiau să defileze.
”Treptat, în special după ce Nicolae Ceaușescu își consolidase puterea, semnificaţia zilei s-a pierdut, “insurecţia armată antifascistă” devenind “revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă”, actul istoric de la 23 august fiind prezentat ca o realizare exclusivă a Partidului Comunist Român, iar sărbătoarea din 23 august fiind acaparată în totalitate de comunişti, pentru a marca cu fast “propăşirea comunismului” şi “idealurile muncitoreşti” ale poporului român, dar şi pentru a omagia “conducătorii iubiţi”. Data de 23 august a fost ulterior asociată cu Ziua naţională a României comuniste, fiind organizate an de an manifestări sociale de amploare.
Actul de la 23 august 1944 a fost însă sărbătorit chiar din anul următor, fapt reflecat în presa vremii, amintind aici ziarul “Democratul”, care prezenta modul de organizare a sărbătorii: munca câmpului, munca din ateliere, magazine, fabrici şi birouri va fi suspendată. În fiecare sat, alături de steagul României democrate, casele vor fi împodobite cu steagul roşu, simbolul libertăţii. În toate bisericile se va oficia Te-Deum care va fi urmat de manifestaţii populare şi petreceri organizate în comun pentru toate neamurile conlocuitoare”. Observăm că acest ”tipar” organizatoric s-a păstrat pe parcursul celor 44 de ani în care s-a sărbătorit 23 august, dar, așa cum se știe, în ”Epoca de Aur” s-a transformat tot mai evident într-o manifestare de proslăvire a partidului unic, dar mai ales a cuplului conducător, Nicolae și Elena Ceaușescu. Din ceremonialul inițial a fost exclusă cu desăvârșire Biserica”, se arată într-un articol realizat de dr. Daniela Bălu și Diana Kinces, prezentat în cadrul conferinței cu tema ”Actul de la 23 august. Mit și adevăr”, organizată de Academia Română, Institutul Național pentru Studierea Totalitatarismului şi Muzeul Maramureşean.
Iată câteva lozinci inscripționate pe pancarte și panouri de propagandă: Trăiască 23 august – ziua eliberării patriei de sub jugul fascist!, Trăiască 23 august- sărbătoarea națională a poporului român!, Trăiască Partidul Comunist Român în frunte cu secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu!, Stima noastră și mândria, Ceaușescu – România!, Să triumfe cauza socialismului, a progresului, independenței și păcii în întreaga lume!, Poporul, Ceaușescu, România!, Tot înainte! – deviza pionierilor.
”Pregătirile pentru defilare începeau cu multe luni înainte, întotdeauna printr-o ședință mare ce avea loc la ”județeana de partid”, unde erau convocați președinții BOB (biroul organizației de bază), responsabilii cu probleme de propagandă, primarii, directori de instituții, ai unităților de învățământ, secretari UTC etc.”, ” În mentalul colectiv seminificația acestor defilări se păstrează și este valorizată în raport cu vârsta și funcția persoanelor implicate”, se mai arată în articolul menționat.
În 23 august, orașul Satu Mare, ca de altfel toate localitățile din țară, era în straie de sărbătoare. “Toată lumea trebuia să participe cu trup şi suflet la acest manifestări”, îşi aminteşte un pensionar, fost activist al Partidului Comunist Român. Toate străzile importante din oraş, în special zonele din centru, erau pregătite cu câteva zile înainte: ”spălate, curăţate de gunoaie, se plantau flori proaspete în spaţiile verzi şi se dădeau indicaţii oamenilor din zonă: să arboreze steaguri”, se precizează pe site-ul Muzeului Județean Satu Mare. ”În sate era obligatoriu ca oamenii să-și pună steagul Republicii Socialiste România la poartă. Mai sunt și azi sate în județul Satu Mare unde oamenii fac la fel, spunând: ”a fost mai bine atunci! Era ordine, disciplină, toți aveam case și servici! Azi e debandadă!” De la repetiţiile obositoare pentru spectacolele mult îndrăgite de Ceauşescu, nimeni nu lipsea. “Nu aveai voie să lipseşti pentru că imediat erai trecut pe lista “neagră”. Nu exista nicio scuză, toată lumea trebuia să fie prezentă. Defilările se pregăteau cu multă vreme înainte, se făceau repetiţii plictisitoare şi, uneori, ajungeam să nu ne mai putem ţine pe picioare din cauza căldurii”. La Satu Mare defilarea începea chiar din fața Întreprinderii 23 august, dar coloanele și carele alogorice se încolonau în fața gării, pe o distanță de cca. 1km. Tribuna oficială era amenajată în centrul orașului, în fața hotelului Dacia (simbolul arhitectural al orașului, construit în stil secession între anii 1901 – 1902). Responsabilul cu munca organizatorică întocmea ordinea în care urmau să defileze cei prezenți, iar fiecare secretar de partid din fabrică sau instituție se ocupa de așezarea propriului grup în coloană. De la tribuna oficială, la megafon, erau citite numele fabricilor, instituțiilor, ansamblurilor etc. care defilau în dreptul oficialităților, scandând lozinci”, mai arată muzeul sătmărean.
Fii primul care comentează