Asculta acest articol
Au trecut 34 de ani de la istoricul succes al echipei Steaua București care a câștigat, pe 7 mai 1986, Cupa Campionilor Europeni. Este, și probabil va rămâne pentru mult timp de acum înainte, cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc. Cum a fost posibil un asemenea succes într-o Europă dominată de echipe vestice, bogate, cu jucători de excepție, plătiți regește? N-a fost nimic întâmplător, Steaua a câștigat trofeul în fața Barcelonei, chiar în Spania, la Sevilla, în fața unor tribune arhipline, cu spectatori, inclusiv regele Juan Carlos, care așteptau o victorie lejeră în fața unei echipe sărace din Estul Europei.
Steaua de la acea vreme avea un lot excepțional, cu jucători talentați și căliți în multe bătălii grele. Până la finală Steaua a eliminat 4 echipe, din care una, Anderlecht, era cotată drept a patra favorită la câștigarea trofeului, pe câtă vreme echipa bucureșteană nu era văzuită nici măcar ca outsider. Dar să rememorăm puțin parcursul echipei noastre până în finală.
Turul 1
• 18.09.1985 Vejle BK (Danemarca) – Steaua 1-1 (Barnett 61 / Radu II 89)
• 02.10.1985 Steaua – Vejle BK 4-1 (Pițurcă 8, Bölöni 34, Balint 51, T. Stoica 74 / Simonsen 37)
Turul 2
• 23.10.1985 Honvéd Budapesta (Ungaria) – Steaua 1-0 (Détári 33)
• 06.11.1985 Steaua – Honvéd Budapesta 4-1 (Pițurcă 1, Lăcătuș 35, Bărbulescu 46, Majearu 52 pen. / Détári 64 pen.)
Sferturi de finală
• 05.03.1986 Steaua – Kuusysi Lahti (Finlanda) 0-0
• 19.03.1986 Kuusysi Lahti – Steaua 0-1 (Pițurcă 86)
Semifinale
• 02.04.1986 Anderlecht Bruxelles (Belgia) – Steaua 1-0 (Scifo 78)
• 16.04.1986 Steaua – Anderlecht Bruxelles 3-0 (Pițurcă 4, 71, Balint 23)
Steaua – Barcelona, 7 mai 1986, în finala Cupei Campionilor Europeni
Finala, una istorică, s-a disputat pe 7 mai 1986 pe stadionul “Ramon Sanchez Pizjuan” din Sevilla în fața a 71.269 de spectatori. Români? Cam 100.
Finala, cu Barcelona mare favorită, nu a fost una spectaculoasă, ba dimpotrivă. A fost un meci cu puține faze de poartă, cu puține ocazii, cele mai mari în dreptul catalanilor. Steaua s-a apărat cu calm, a ținut departe balonul de poarta lui Duckadam reușind să ducă meciul până la loviturile de departajare. Ce s-a întâmplat aici o știe toată lumea. Helmuth Duckadam (foto) a intrat în istorie grație celor 4 lovituri de departajare apărate. Cum Lăcătuș și Balint au transformat două lovituri din dreptul punctului de la 11 metri, Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni.
La final nu ne rămâne decât să prezentăm istorica echipă a Stelei și să visăm că, poate, într-un viitor mai îndepărtat, va mai fi o echipă din România care să se apropie de performanța din 1986.
Steaua: Helmuth Duckadam – Ştefan Iovan, Adrian Bumbescu, Miodrag Belodedici, Ilie Bărbulescu – Lucian Bălan (Anghel Iordănescu 73), Gavril Balint, Ladislau Bölöni, Mihail Majearu – Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă (Marin Radu II 112). Antrenor: Emeric Ienei.
Fii primul care comentează