Image 1
Image 2
Postare ( Sablon)

EVENIMENT TEATRAL

55 de ani de la înființarea secției române a Teatrului de Nord – Satu Mare (I)

Un memorabil eveniment teatral<  55 de ani de la `nfiinarea seciei rom]ne  a Teatrului de Nord - Satu Mare (I)
Împlinirea a 55 de ani de la înființarea Secției române a Teatrului de Nord - Satu Mare  a fost omagiată de Trupa „Mihai Raicu” printr-un program atractiv și dens,  cu  activități de o diversitate binevenită atât pentru angajații instituției cât, mai cu seamă,  pentru public. 
Share on facebook
Share on whatsapp
Share on email
Share on twitter
Asculta acest articol

Actualizând momente importante din istoria și din preistoria teatrului sătmărean programul a cuprins o bogată expoziție fotodocumentară. Imaginile expuse pe holul, coridoarele și scările clădirii, în întregime ocupate, au cuprins scene din spectacolele prezentate de-a lungul vremii, portrete de  actori care au evoluat pe scena sătmăreană, de regizori și scenografi și ale multor alți colaboratori cu atribuții artistice și tehnice implicați în realizarea spectacolelor, precum și documente din presa vremii, cronici de spectacol și impresii de spectator.

 

Imagini însoțite de informațiile necesare despre titlul și autorul piesei, regizorul, scenograful și distribuția fiecărui spectacol al trupei Mihai Raicu,  sunt cronologic eșalonate pe intervalul cuprins între 1969 și 2024 și  în albumul  „Aniversare”. Editat special pentru acest moment albumul se deschide cu un cuvânt de salut adresat comunității și  prietenilor Teatrului de Nord de Kereskenyi Gabor,  primarul Municipiului Satu Mare, urmat de saluturile lui Stier Peter, directorul general  al Teatrului de Nord și de Ovidiu Caița directorul artistic al secției române a aceleiași instituții. Editat în tiraj restrâns, din motive economice, acest album are o valoare documentară deosebită și merită  păstrat cu multă grijă penrtu vremurile următoare.

Expoziția menține  interesul pentru viața teatrală  și culturală a  orașului

Organizată într-un  moment aniversar,  expoziția a cuprins și documente originale, inclusiv manuscrise, ale scriitorului și dramaturgului George Mihail Zamfirescu,  autor cu aport deosebit de important  la începuturile teatrului românesc în Satu Mare, căruia i-au fost dedicate și două dintre spectacolele programului aniversar.  Bogatul material  expus  se datorește și preocupărilor  începute  mai demult, cărora li s-au adăugat aspecte noi, reieșite din cercetarea documentară și din activitatea spectaculară. Nu am observat imagini sau referințe despre Caietul de teatru editat în timpul conducerii  trupei de către regizorul Mihai Raicu și nici imagini ale cărților  despre Teatrul de Nord scrise de Alexandru Pintescu, Vasile  Savinescu și de subsemnatul, utile  pentru valoarea lor documentară dar și  pentru atenția acordată acestei instituții culturale  de către localnici.
Fără îndoială, expoziția declanșează și întreține  interesul sătmărenilor pentru viața teatrală și culturală a  orașului și reprezintă  o împlinire  aniversară binevenită.

 

 

Chiar dacă nu întrutotul inedită, lansarea de carte din 27 aprilie a reunit mai puțini participanți decât mă așteptam; dar acesta este și reflexul reducerii interesului pentru carte în contextul civilizației actuale, constituită  aproape exclusiv  pe dimensiunea tehnologică a vieții.  Desfășurată în Cafeneaua teatrului sătmărean, lansarea de carte ar fi putut să ridice condiția acesteia la altitudinea intelectuală și artistică a Cafenelei europene, spațiu  în care s-au produs și vehiculat idei și opinii generatoare de evenimente literare și artistice de importanță majoră  în devenirea  culturii și artei. Funcțiile și valorile cafenelei ca spațiu de  generare, promovare și performare a ideilor și atitudinilor  artistice și culturale sunt relevate pe deplin edificator de poetul, prozatorul și  dramaturgul Matei Vișniec, oaspete al teatrului și orașului nostru, și chiar al cafenelei în care s-a întâlnit acum mai bine de zece ani cu iubitorii de teatru sătmăreni.
S-a prezentat mai întâi volumul Ariel din spatele scenei, (coordonat de Elisabeta Pop și Raluca Sas Marinescu,  Presa universitară clujeană, 2021) care  pune în discuție condiția actuală a funcției de secretar literar al teatrului. Volumul cuprinde opiniile  a aproape 50 de autori, în primul rând secretari literari, dar și dramaturgi, regizori, scenografi, actori, critici literari, oameni cu o bogată experiență în activitatea teatrală, cunoscători ai  lumii teatrului și din  interiorul și din exteriorul instituției, dobândită în teatrul românesc,  dar  și în multe  alte  orașe și centre culturale ale lumii.

 

 

Deși de-a lungul istoriei teatrului funcția au îndeplinit-o oameni  de o cultură și un talent incontestabil, reprezentând adevărate repere în viața teatrului nostru, aceasta s-a complicat enorm ca urmare a dinamicii accentuate a devenirii teatrului,  astfel că  funcția a ajuns  percepută  aproape exclusiv ca secretar uitându-se că acesta este și literar. Acestuia i se încredințează numeroase atribuții manageriale, documentare, publicistice, arhivistice, editoriale,  pe lângă cele de contactare și mediere între autori și regizori,  regizori și actori, scenografi, artiști ai artelor și tehnicilor implicate în sincretismul actului spectacular și câte altele, reieșite din nevoile particulare ale teatrelor.  Se uită deseori că rolul acestui Ariel, spirit shakespearian neastâmpărat, este să urmărească evoluția literaturii dramatice,  să selecteze și să recomande autori și opere dramatice, să confrunte ofertele și propunerile dramaturgiei cu resursele actoricești ale teatrului deservit, să mijlocească  între  textul literar și factorii implicați în exprimarea  scenică a acestuia.  Cum în prezent, mai cu seamă prin îndrăznelile  postmoderne, spectacolul se îndepărtează deseori de textul dramatic dând curs acelui „spirit al vremii” dezvăluit de eminentul  teatrolog George Banu, (în spatele căruia se ascund deseori și manevrele „corectitudinii politice”) nu e de mirare că se ignoră  specificul  acestei funcții, artistice în primul rând.  Mai mult, la concurență cu secretarul literar în ultimii ani a apărut  figura  unui „dramaturg”, diferit de autorul piesei, responsabil cu prelucrarea dramaturgică a textului, figură binevenită în cazul prelucrării dramaturgice a unor texte  în proză , nuvele și romane, dar suspectabil chiar dacă își acoperă intervenția  în textul autorului prin  frecventa pecizare „după” și mai des englezescul „feat”,  adică de la „făcătură”  „featuring”, urmată de numele autorului.

 

Au fost prezentate și prefacerile teatrului modern și postmodern 

 

Cartea se adresează în primul rând oamenilor de teatru, dar și celor care administrează destinele culturii  noastre, în care teatrul a avut de la începuturi ca și în toate timpurile  realizări deosebit de valoroase. Paginile de album atașate  volumului  ilustrează prezența mai tuturor secretarilor literari alături de autori, regizori, actori, oameni de adevărată cultură, acolo unde le e și rostul  prin funcția îndeplinită.
Prefacerile teatrului modern și mai ales postmodern sunt amplu prezentate în volumul Dela act la performare. Un ghid  pentru performerul secolului al XXI-lea,  de Jean Fabre și Luk van den Dries, (Presa universitară clujeană, 2023), performerul  fiind „un actor interdisciplinar liber de conceptul tradițional  burghez de actor”,   după cum se precizează în capitolul „Mulțumiri” care precede conținutul lucrării.
Despre cartea  ca atare nu  s-a discutat în primul rând  pentru că nu a ajuns la timp pentru lectură.  Ulterior începând parcurgerea cărții m-a șocat de la început următoarea relatare a  prefațatorului: „…plimbându-mă pe stradă, am trecut  pe lângă o biserică cu un afiș afară care anunța evenimentul lui Fabre This is theatre like it was to  be  expected  and foreseen” și imediat o descriere uluitoare: „Femei și bărbați dezbrăcați, sexy și violenți, păsări, broaște țestoase, repetiții, muzică și zgomote aspre, dans: o „piesă”, nu o dramă. Nici un început, mijloc sau final aristotelic pe parcursul intrigii. Mai degrabă Artaud  se întâlnește cu Grotowski (dar un Grotowski dezinhibat), happeninguri, un Ionesco timpuriu, activiștii din Viena.” Mai adaug doar concluzia aceluiași  prefațator: „În acea biserică din Liège, am fost cufundat în „teatrul postdramatic” înainte  ca acesta să aibă un nume.”
Din respect pentru cititori întrerup orice citare.

 

 

Pe parcurs mi-am dat seama că lucrarea  nu e lipsită de valoare, că se adresează în primul rând profesioniștilor,  și nu numai celor care practică teatrul postdramatic, constituind un fel de manual, poate chiar  de tratat de histrionism modern, cu  un material bogat și pentru actori, nu doar  pentru „performeri”, inclusiv prin ilustrațiile care însoțesc fiecare  aspect  analizat și descris.
Cum lucrarea poate ajunge la orice cititor, am încercat doar o punere în gardă a acestuia  față de libertățile acceptabile și mai puțin acceptabile ale  acestui fel de teatru. Pentru o mai deplină edificare și protejare a cititorului  recomand consultarea  în prealabil a volumului Teatrul și spiritul vremii, de George Banu, (Junimea, Iași, 2021) după care, beneficiind de măsurile de prudență în receptarea ofertelor insistente ale  „spiritului vremii”, să procedeze și la lectura  cărții în discuție.
Volumul „4 piese cu susul în jos, Anthologie de teatru contemporan pentru copii” de  Ana Cucu Popescu după idei aruncate alandala de Delia Gavlițchi, se adresează copiilor și părinților spre inițiere  în dramaturgie și teatru. Într-un context  în care interesul pentru cultură s-a redus considerabil, îndepărtat din ce în ce mai mult de  preocupările aproape exclusiv pragmatice, reluarea preocupării pentru dimensiunea culturală a vieții devine o cerință educațională  începând cu „cei 7 ani de acasă”, reduși la trei  ani de grădiniță  și, eventual,  unul de clasă zero, pregătitoare.
Cum a fost perceput și practicat de-a lungul timpului, teatrul încă mai este o oglindă  și deseori și o școală a vieții; ca urmare interesul pentru familiarizarea copiilor cu teatrul nu și-a anulat temeiurile, numai că solicită și participarea părinților și educatorilor alături de cei mici. În întâmpinarea acestor cerințe autoarea și inspiratoarea ei au procedat la alcătuirea unei antologii.
Că piesele  sunt „cu susul în jos” nu e deloc un neajuns; dimpotrivă respectă și stimulează libertatea manifestării ludice specifică vârstei. Cartea se adresează educatoarelor, învățătorilor și profesorilor de gimnaziu și chiar de liceu, și oferă un suport potrivit pentru activitățile din programul  „Școala altfel” sau  pentru altele,  libere.
* * *
Repertoriul propriu-zis al acestei scurte stagiuni aniversative  a început  cu  opera Marelui Will, autor  emblematic pentru dramaturgia și teatrul universal,  din care s-a oprit  asupra figurii lui  Falstaff, exploatând disponibilitățile și deschiderile textuale profitabile pentru o interpretare modernă, cu pronunțate accente de actualitate .
Explicațiile lui Daniel Oltean, autorul dramatizării textului shakespearian, din programul spectacolului sunt necesare, binevenite și edificatoare.
De altfel soarta acestui personaj  este încă disputată în critica literară și teatrală. Fără a ignora conturele viguroase ale personajelor   shakespeariene care au devenit exemplare pentru cuprinzătoare categorii umane istoric constituite, (politice, sociale, istorice, psihologice),   spectacolul Falstaff  oferă  și un tablou al unei societăți  mai puțin ierarhizate, convenabil contextului actual. Personajele se disting prin funcții reprezentând justiția, religia, administrația, sănătatea,  prin vârstă și poziție în viața familială și socială, și întrețin relații în virtutea convențiilor stabilite tradițional.
Al. Zotta,

 

CITEȘTE ȘI:

Teatrul de Nord aniversează 130 de ani de la inaugurarea clădirii

Postare ( Sablon)
Postare ( Sablon)

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns