Asculta acest articolDin când în când câte un politician reuşeşte să scoată câte o perlă gen “iarna nu-i ca vara”. Cele mai multe expresii memorabile sunt neserioase, băşcălioase. Lui Sorin Frunzăverde i-a ieşit nu doar o zicere cât se poate de serioasă, ci de-a dreptul o metaforă. “Nu noi am ieşit din PDL. PDL-ul a ieşit din noi”. Este aici o întreagă filozofie care depăşeşte puterea de înţelegere a celor mai mulţi pedelei intraţi în partid când acesta se afla în fruntea bucatelor. Mai pe înţelesul tuturor, a dispărut starea de spirit numită PDL.
Acum, la spartul târgului, după demisia în bloc a conducerii, se pune întrebarea dacă PDL a fost un partid politic, în adevăratul sens al cuvântului. Trecerea lui precipitată de la stânga la dreapta l-a descalificat din punct de vedere doctrinar. Faptul că Emil Boc rostea cu dispreţ cuvântul “socialist” după ce el însuşi fusese lider al unui partid membru în “Internaţionala Socialistă” spune multe. Alt episod este cel legat de “soluţia imorală” la care a recurs preşedintele Băsescu pentru a realiza prima majoritate din jurul Alianţei Da. Au urmat apoi o serie de atacuri urâte la adresa lui Dan Voiculescu, cel fără de care nu se putea realiza Guvernul Tăriceanu. Atacurile la adresa PNL, apoi alianţa cu PSD, adversarul natural al PDL, înfiinţarea UNPR, sunt o serie de elemente care pun partidul lui Traian Băsescu într-o lumină proastă. Alianţele de conjuctură făcute cu un singur scop, acela de a ajunge la guvernare cu orice preţ. Părerea generală este că PDL a jecmănit nu a guvernat. Adunaţi în pripă, după criterii de rudenie şi prietenie, pedeliştii cu funcţii publice sau politice, au profitat de tot, inclusiv de criză, pentru a se aranja.
Având toată puterea, distrugerea nu putea veni decât din interior. Spirtul malefic al partidului creat de Traian Băsescu a ieşit din câţiva parlamentari şi astfel a căzut guvernul Ungureanu, ultima creaţie a preşedintelui. Sancţiunea supremă a venit din partea alegătorilor. Alegerile din 10 iunie s-au derulat sub semnul votului negativ. PDL a pierdut puterea locală în 39 de judeţe şi în Capitală. Judecând după câştigarea funcţiei de preşedinte de Consiliu Judeţean, acum este un partid de două judeţe. Arad-Alba şi Harghita-Covasna, o axă PDL şi a doua UDMR.
În faţa acestei situaţii se justifică pe deplin demisia în bloc a conducerii naţionale. Ce se va întâmpla la nivel local în perioada formării majorităţilor din consilii pentru desemnare viceprimarilor şi vicepreşedinţilor CJ? Fiecare grup de consileri aleşi pe listele PDL vor decide singuri cu cine să se alieze. Obligaţiile faţă de partid nu mai există din moment ce liderii au dat bir cu fugiţii. De fapt şi pentru comunităţi, pentru puţinii alegători ai PDL este mai bine ca aleşii lor să se îndrepte spre alte forţe politice pentru a le putea reprezenta mai bine interesele. Turma fără stăpân se împrăştie. Dar oare chiar nu mai are PDL un stăpân? Cel supranumit Zeus a renunţat atât de uşor? :i-a abandonat Băsescu partidul? Din moment ce el continuă lupta cu USL pentru cine se străduieşte să-l distrugă pe Victor Ponta? Oare a ieşit şi din el PDL-ul, la fel cum a ieşit din Frunzăverde?
Fii primul care comentează