Asculta acest articolDure, murdare, fără limite în interior, campaniile electorale păstrează neatins ceea ce se cheamă interesul naţional. Ne putem uita peste tot în ţările Uniunii Europene, ca să nu mai vorbim de SUA şi nu vom găsi un exemplu asemănător cu ceea ce se petrece acum în România. PDL, utilizând toate canalele, personale şi oficiale, a început o campanie de denigrare a României cum nu s-a mai văzut din anii ’90.
Europarlamentarii democrat liberali strigă ca din gură de şarpe că se duce dracului democraţia şi statul de drept din România pentru că PDL şi Traian Băsescu pierd puterea. Au alertat prin intermediul europarlamentarilor creştin democraţi din Europa toate cancelariile ţărilor din UE să fie atente la “lovitura de stat” din România. Ziarele străine, de data aceasta fără a se informa din trei surse, au preluat strigătele de ajutor ale PDL, şi descriu situaţii catastrofale care s-ar desfăşura în România. ICR, diverşi ambasadori fideli lui Băsescu, merg în aceeaşi direcţie, raliindu-se şi amplificând bocetul PDL după pierderea puterii.
Au mai pierdut şi alţii şi nu au făcut atâta scandal. Ce treabă are Europa cu ce se petrece pe scena politică românească? PDL nu şi-a pierdut puterea la colţul străzii, ci în Parlament. Traian Băsescu a negociat preluarea puterii în spatele uşilor închise. Nu în Parlament, prin vot. Au trecut o serie de parlamentari PSD şi PNL alături de PDL. Aşa-zisul grup Oprea a fost racolat pe ascuns pentru a trece în barca PDL, prin UNPR realizându-se majoritatea care a susţinut Guvernul Boc până l-a dat jos Băsescu. Atunci nu s-a alertat Europa, pentru că astfel de jocuri politice se petrec peste tot. Sunt normale, deşi nu sunt corecte, politica nefiind nicăieri în lume campioana cinstei şi moralităţii.
Din pricina unor inconştienţi, în frunte cu europarlamentarii Monica Macovei şi Traian Ungureanu, România redevine o ţară nesigură. Investitorii se sperie, moneda naţională se devalorizează, în plin sezon turiştii ocolesc o ţară în care aud că se dau lupte de stradă, aşa cum se întâmplă în cazul loviturilor de stat. Asemenea mârşăvii nu s-au întâmplat decât în primul mandat a lui Ion Iliescu. Prin 1990 politicienii din zona FSN, din care făceau parte şi greii PDL de azi, erau puţin mai rezervaţi, dar încurajau populaţia să urască tot ce venea de afară. Acum, fenomenul s-a inversat. Populaţia din ţară este liniştită, iar cei speriaţi sunt străinii. În America persoane ca Macovei şi Ungureanu ar fi judecate pentru înaltă trădare. Se poate calcula în bani nivelul prejudiciului adus de campania de denigrare declanşată de PDL.
Guvernul Ponta nu este cel mai cinstit şi curat din lume, dar nu are cum depăşi, cel puţin deocamdată, incapacitatea guvernelor anterioare. PDL a furat cât a putut, la nivel local şi central. Va trebui să treacă un timp până puterea actuală va atinge performanţele negative ale Guvernului Boc. PDL a perfecţionat arta corupţiei, pe de o parte clamând neamestecul politicului în treburile Justiţiei, pe de alta furând pe rupte, prin mijloace greu de imaginat.
Poate că nu ar trebui să fim atât de naivi încât să credem că liderii PDL nu ştiu ce fac. Prin acţiunile externe fără precedent, e posibil ca ei să încerce să se protejeze în faţa unor eventuale abuzuri. Anunţând că USL vrea să-şi subordoneze Justiţia, vor să avertizeze că toate eventualele viitoare procese împotriva lor sunt acţiuni politice. Chiar dacă aşa stau lucrurile, faptele rămân fapte şi acţiunile externe de denigrare a ţării nu pot fi acceptate. PDL depăşeşte limitele jocului democratic şi trece încet-încet dincolo de pragul legal al declaraţiilor şi acţiunilor politice. Jocul periculos al PDL îl costă pe fiecare cetăţean poate la fel de mult ca tăierile de salarii şi pensii din perioada Guvernului Boc. Dacă Traian Băsescu îşi începe campania electorală pe denigrarea ţării, înseamnă că nu a dat niciodată doi bani nici pe români, nici pe România. Este adevărat că setea de putere întunecă minţile, dar de data aceasta preţul este prea mare.
