Asculta acest articolAu trecut 100 de zile de la instalarea Guvernului Ponta. Se termină perioada de grație acordată oricărui guvern pentru a se familiariza cu problemele. Guvernarea a fost preluată de la coaliția PDL-UDMR-UNPR, cu promisiunea că se va face un inventar al tuturor problemelor. S-au făcut într-adevăr niște declarații din partea unor miniștri, dar surprize de natură să îngrozească lumea nu au fost. Cheltuielile mari pe la unele ministere nu s-au lăsat cu dosare penale sau cu scandaluri uriașe.
Cum guvernele PDL au lăsat în urmă un gust amar, ar fi de așteptat ca raportul prezentat de premierul Ponta după o sută de zile de guvernare să aducă o rază de lumină deasupra mizeriei generale. Sau măcar să răspundă la o singură întrebare: cum stăm? Este mai bine ca înainte sau s-a făcut o schimbare de dragul schimbării? Greu de răspuns. Miniștrii USL comunică la fel de greoi ca predecesorii săi. Știm cumva cine este ministrul Economiei? Nu se prea vede. Ministrul Finanțelor apare mai des în public, dar spune totul pe jumătate. Comunicarea nu este punctul forte al USL. Poate este vorba despre o strategie. Singurele voci autorizate au fost și au rămas cele ale președintelui interimar Crin Antonescu și premierului Victor Ponta. ~n jurul lor se prefigurează tot mai mult personalități secundare. Lipsa de personalitate, poate chiar de identitate a guvernului, ca echipă, se face simțită din ce în ce mai mult.
Spațiul public este ocupat în întregime de disputa cu Traian Băsescu. Președintele suspendat arată ce direcție trebuie să urmeze dezbaterea publică. Alege temele zilei. Nici măcar rezilierea contractelor cu “băieții deștepți” din energie nu a reușit să se impună ca temă de dezbatere publică.
S-ar putea spune că Antonescu și Ponta au c]știgat războiul cu Traian Băsescu, dar vor pierde pacea. Cele 7,4 milioane voturi contra președintelui suspendat nu sunt folosite ca o armă politică și sunt departe de a fi un argument. Totul este lăsat la voia înt]mplării p]nă la momentul deciziei Curții Constituționale. Ce va urma după? Dacă Traian Băsescu va fi demis, va urma o campanie electorală de o duritate extremă. Dacă nu va fi demis, răzbunarea va fi cruntă.
~n cele o sută de zile de guvernare au încăput povești c]t în cele o mie și una de nopți. A fost cea mai condensată perioadă istorică de după 1989. Astfel de perioade nu se pot termina dec]t cu o implozie sau cu o explozie. Prima situație presupune dezintegrarea USL, ca principală forță politică. A doua situație înseamnă reinstalarea unui echilibru de forțe pe scena politică. O explozie controlată, în sensul creșterii PDL în sondaje la un nivel rezonabil pentru un partid de opoziție. Traian Băsescu a înțeles că partidele mici trebuie să redevină factori de echilibru și în sensul acesta a dat o fugă prin secuime. Un USL care să c]știge la parlamentare sub 50%, ar presupune în partea opoziției un procent de peste 50%. Majoritatea parlamentară, într-o parte sau alta, se realizează prin negocieri. Deci totul este posibil.
Așa cum USL nu era pregătit în mai să preia guvernarea, se pare că nici acum nu ia în calcul obținerea unui scor la parlamentare de sub 50%. După o sută de zile de guvernare, p]nă la parlamentare mai urmează altă sută de zile, tot at]t de grele. Cu un Traian Băsescu suspendat, singurică la putere, Uniunea Social Liberală, cu întreaga repsonsabilitate pe umerii săi, se va eroda în zilele ce urmează p]nă la alegeri c]t într-un mandat întreg. Pentru USL, din punct de vedere electoral, ar fi benefică revenirea lui Băsescu la Cotroceni. Ca să arunce o parte din vină pe el.
