Asculta acest articolEconomia mondială a intrat într-o criză prelungită în vreme ce se pregătea de o dezvoltare fără precedent. Cauzele sunt tot atât de diverse pe cât de necunoscute. Nimeni nu ştie cum s-a ajuns aici. Globalizarea era gândită ca o armonizare, ca o punere în echilibru a economiilor mai puţin dezvoltate cu cele puternic dezvoltate.
In România, la fel ca în toate fostele ţări socialiste, privatizarea a devenit cuvântul de ordine. Cine se opunea privatizării era taxat drept comunist., iar cu timpul cei ce au privatizat au fost taxaţi drept hoţi, afacerişti, corupţi. Cert este că procesul privatizării a continuat în ciuda disputelor politice pe această temă. România a intrat în rândul ţărilor UE, în acelaşi timp cedând sau vânzând la preţuri modice rezervele de petrol, gaze, bănci.
Alte ţări, precum Ungaria, au procedat la fel, însă acum Guvernul Orban încearcă să recupereze acţiunile de la marile companii transnaţionale. Re-naţionalizarea i-ar aduce Ungariei un plus de siguranţă economică. România nu s-a învăţat minte. Preşedintele Traian Băsescu rămâne în continuare un înfocat susţinător al privatizării. Consideră că soluţia ieşirii din criză şi garanţia dezvoltării ulterioare este atragerea capitalului străin. Ideile celor doi lideri se bat cap în cap. Cum pot fi în aceste condiţii foarte apropiaţi? Cum pot avea o foarte bună relaţie personală din moment ce pe chestiuni fundamentale de macro-economie au concepţii diamentral opuse? Un răspuns plauzibil ar fi acela că Viktor Orban se gândeşte la interesele Ungariei pe termen lung, iar Traian Băsescu vede doar o soluţie de moment. Este asemeni celui ce îşi vinde pământul ca să-şi cumpere pe banii luaţi mâncare şi băutură pentru o săptămână.
Aşadar, Traian Băsescu vrea să vândă şi restul acţiunilor de la Petrom. Viktor Orban încearcă să răscumpere acţiunile Mol de la ruşi. România scoate la privatizare Roşia Montana şi Oltchim, iar Ungaria naţionalizează Magyar Telekom şi E.ON Gaz. Cine urmează calea cea bună? Suntem din nou defazaţi?
Dacă preşedintele Traian Băsescu ar fi fost suspendat pentru că a militat pentru concesionarea rezervelor de aur de la Roşia Montană, pragul electoral ar fi fost depăşit. Vechiul slogan “Nu ne vindem ţara” revine în actualitate după eşecul privatizărilor de succes. Plătim prea scump benzina şi gazul după ce le-am înstrăinat.
Şi mai ciudat este faptul că de dragul de a trece drept forţe politice democratice, europene, şi USL şi PDL merg în aceaşi direcţie. USL nu are curajul de a se opune ca să nu fie taxată de UE drept forţă reacţionară. ~n ţara vecină, Viktor Orban nu-şi face probleme. El este dispus să se confrunte cu politicienii europeni, chiar şi cu cei din Partidul Popular European, colegi de doctrină şi ideologie.
Intrăm în aceste zile în pre-campania pentru alegerile parlamentare. Probabil că dezbaterile se vor axa şi pe probleme economice, nu doar pe chestiuni minore, de genul nunta Elenei Băsescu. Spre deosebire de guvernul maghiar, guvernul Ponta este departe de a avea o poziţie tranşantă în probleme de macro-economie.
