Asculta acest articolAcum se fac ultimele jocuri, se împart cărţile, la unii câştigătoare la alţii perdante. Ceea ce aflăm noi prin agenţiile de ştiri sunt lucruri vagi. Ni se comunică nişte nume, nişte judeţe, nişte transferuri de la un judeţ la altul a unor candidaţi, mai aflăm şi despre şansa unora de a prinde un loc eligibil, ghicim dezamăgirea altora ce au intrat pe o listă încăpătoare dar nu într-o poziţie care să ofere un loc călduţ în Parlament.
Nu transpiră mai nimic din spatele uşilor ermetizate ale partidelor politice, nicio vorbă despre tensiunile grele ce plutesc acolo, despre violenţele de limbaj ale celor ce se simt frustraţi, despre starea unora ce şi-au dorit nespus de mult un loc în Parlament iar acum, la desemnarea candidaturilor, simt că le fuge pământul de sub picioare. Cei ce au stat cel puţin patru ani în Parlament ştiu ce pierd mai abitir decât cei ce văd parlamentari la televizor.
Poţi număra pe degete parlamentari care continuă să locuiască în apartamentul de bloc avut la ora alegerilor legislative. Un venit considerabil, automobil şi şofer la scară, posibilitatea de te strecura cu folos pe coridoarele guvernului, de a rezolva chestiuni complicate în scop propriu şi al celor apropiaţi, nu este la îndemâna oricui, unul din afara Parlamentului nu are nicio şansă.
Luând în considerare cele de mai sus, ne vine uşor să pricepem de unde bătaia la sânge pentru locurile eligibile. Gigi Becali care este înainte de toate un om de afaceri cu instincte sănătoase, îşi face cu talent socoteli. Ceea ce cere el lui Crin Antonescu, adică susţinerea pentru un fotoliu de europarlamentar iar apoi, după încă o sesiune în Parlamentul European o poziţie de senator.
Dacă Gigi Becali pune la bătaie o clădire de un milion de euro, el ştie cât de valoroase sunt posturile obţinute în schimb şi că acestea merită toţi banii. Patronul Stelei este un om milos, un bun credincios, dar aici, în această situaţie, el nu confundă Partidul Naţional Liberal cu o mănăstire de la Muntele Athos sau cu un sat sinistrat. Aici nu e vorba de o danie, e vorba de o afacere bănoasă.
În timp ce Becali îşi freacă mâinile că poate să pună mâna pe locuri importante pentru el în Parlamentul European şi în Senatul României, Crin Antonescu a devenit brusc reflexiv. Preşedintele PNL este într-o situaţie ingrată. Public, apropiaţii săi se opun fuzionării PNL cu PNG, nu văd cu ochi buni intrarea lui Becali în rândul liberalilor. Nu că acesta nu s-ar încadra în standardele liberale şi că ei s-ar teme de vocea de dincolo de viaţă a Brătienilor, ei dau din colţ în colţ pentru că pur şi simplu pe listele liberale, cu locuri şi aşa împuţinate, ajung o serie de neaveniţi, personaje străine de mişcarea liberală, primiţi de mâna generoasă a preşedintelui Crin Antonescu.
Nu îi nominalizăm aici, dar se ştie că aceştia au fost cadorisiţi peste noapte cu carnete de membri, pentru servici de imagine în presa scrisă şi pe sticlă, mai ales, în folosul liderului liberal. În cazul acesta, Gigi Becali este socotit unul din numeroşii călători prin politică care ştiu să culeagă foloase, luând locul unui liberal sadea care nu are de unde să ofere la schimb o clădire de un milion de euro.
Pe lângă acestea, Crin Antonescu pierde puncte preţioase în sondaje. Consecinţele vor fi neplăcute pentru el. Nu numai că se depărtează opţiunea lui maximă de a ajunge şeful statului, dar pierde implicit şi ascendentul asupra grupării liberale.
Faptul că acum oferă locuri eligibile unor oameni străini de partid, va atârna greu în raporturile sale viitoare cu ceilalţi lideri liberali. Prestaţia sa la Referendum, după Referendum, la Cotroceni, raporturile lui viciate cu instituţii europene şi americane, va cânta de asemenea greu. Şi în opţiunile electoratului, dar şi în interiorul PNL.
