Asculta acest articolLa începutul anului trecut au început în forță mișcările de protest împotriva Guvernului PDL și a președintelui Băsescu. Pe un frig de crăpau pietrele, o mână de protestatari au reușit să destabilizeze fosta putere. Sub presiunea străzii, criticat constant de mass media, Traian Băsescu a cedat. L-a înlocuit pe Emil Boc, un prim ministru marionetă, în speranța că va detensiona situația.
Mihai Răzvan Ungureanu era considerat la fel de fidel, însă în plus trecea drept un om foarte deștept și instruit. A rezistat trei luni de zile.
Alegerile din iunie aveau să fie organizate de un nou guvern, al opoziției.
În aproximativ șase luni de zile s-a prăbușit cel mai puternic partid al ultimilor patru ani, ridicat de președintele Băsescu la o cotă greu de imaginat. Bine structurat, disciplinat, aproape fanatizat, se împlinește un an de când PDL trece din criză în criză. Alegerile au pus capac. Vasile Blaga a dovedit că era mai mult o legendă creată în jurul său de bun organizator decât de lider autentic.
Cu o cotă în Parlament de 16%, fără o conducere foarte vizibilă, lipsită de un lider charismatic, singura șansă de revenire a PDL-ului este scăderea popularității și credibilității USL. Strategii democrat liberalilor consideră că luna iunie va fi momentul de răscruce. În șase luni speranțele puse în noua forță politică se vor spulbera. Acel moment trebuie să prindă PDL cu o altă conducere. Congresul proiectat undeva prin luna mai va aduce schimbări fundamentale.
În primul rând noul lider va fi un om fidel președintelui Băsescu. Cine va fi alesul? De unde să-l scoată dacă nu din rândul partidului. Dar mai există un fruntaș, un greu al PDL, care să nu fie compromis? Elena Udrea, Adriean Videanu, Gheorghe Falcă sunt nume pe cât de grele pe atât de compromise.
Mergând pe ideea că USL își va pierde popularitatea, PDL este obligat să-și găsească o figură reprezentativă capabilă să-și asume și candidatura la prezidențiale. Degeaba se va eroda actuala putere dacă nu va veni cineva din urmă pentru a umple golul lăsat. Iar în acest moment nu se întrevede nicio speranță pentru PDL.
Rezerva de personalități este săracă, Traian Băsescu fiind mai degrabă preocupat să creeze un fel de grădiniță politică în jurul său decât un partid autentic, de sine stătător. Pe de altă parte este adevărat că respectiva grădiniță s-a umplut de corupți. Dar indiferent de cum a fost, PDL-ul este deocamdată singura alternativă la guvernare. Alternanța la putere funcționează după principiul asemănării dintre partide și scutece: trebuie schimbate des.
Cu sau fără voia lor, politicienii se uzează. Victor Ponta are prospețime, discursul său este captivant, dar se află doar în faza de promisiune. Încă nu a pus în practică măsurile anunțate. Nu se știe ce efecte vor avea. Nu se știe cum se va comporta masivul corp al parlamentarilor.
În cel mult șase luni se va produce o nouă ierarhizare a forțelor politice. PSD va fi fără îndoială principalul partid de guvernare. Nu se știe dacă PNL va suporta să fie vioara a doua, așa cum s-a simțit în timpul CDR. Motive de certuri vor fi cu duiumul, atât în interiorul partidelor cât și între ele. Oricum vor evolua lucrurile cert este că jocul se va face tot între cele trei partide PSD, PNL și PDL, rămânând ca rezerve UDMR și PP-DD. Urmează o perioadă grea pentru țară, dar și mai grea pentru partide.
