O farsă a istoriei: asaltul bolşevic asupra Palatului de Iarnă (1917)

Asculta acest articol

Prof. dr. Ioan Corneanu şi Lacrima Teocan Istrăuan au realizat un material interesant despre falsa şi adevărata Revoluţie din Octombrie 1917. Redăm în cele ce urmează o parte din acest material.

Ca în orice ştiinţă, şi în istorie apar dovezi noi pentru elucidarea anumitor evenimente. De aceea au loc schimbări de prezentare a faptelor aşa cum s-au desfăşurat ele sau după cum au fost măsluite mai ales din interese politice.

Povestea adevărată despre Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie (1917) are o importanţă deosebită. Ea a fost trecută şi înregistrată în istoria universală ca o victorie a bolşevicilor conduşi de Vladimir Ilici Lenin şi Partidul Bolşevic din Rusia (cu sprijinul financiar masiv din partea Germaniei). În acelaşi timp, a rămas în istorie (…)…„ca o puternică revoltă populară care a izbândit la capătul unei bătălii s]ngeroase şi eroice.”

24 octombrie 1917, o seară liniştită la Petrograd

În realitate în noaptea de 24 octombrie 1917 la Petrograd a fost o seară liniştită. (Oraşul Petrograd a fost întemeiat de Petru cel Mare, iar din 1712 a devenit Capitala Rusiei).

Teatrele îşi continuă programele obişnuite iar artiştii îşi primeau meritatele aplauze. În restaurante, se desfăşura o forfotă obişnuită. Într-unul din cartierele Petrogradului, singurul eveniment raportat de poliţie a fost (…) … „arestarea a doi soldaţi beţi.”

Ca urmare a haosului în care a intrat Rusia Imperială după înfrângerile suferite în timpul Primului Război Mondial, inclusiv gărzile imperiale şi-au părăsit poziţiile, lăsând străzile libere pentru a fi stăpânite de Gărzile Roşii. Lucrătorii din fabrici dormeau adânc după o zi de muncă istovitoare. Dacă e să ne luăm după „legenda sovietică” aflăm că: „zeci de mii de muncitori şi soldaţi dintre care mulţi au murit, au luat cu asalt Palatul de Iarnă câştigând o bătălie aprigă împotriva forţelor guvernamentale înarmate.”

Adevărul este însă altul. Dacă istoria oficială insista asupra momentului popular neegalat pe parcursul secolului al XX-lea în Rusia (…)… „faptele înregistrează doar o lovitură de stat militară prost coordonată, care nu a reuşit în ciuda incompetenţei căpeteniilor sale.”

Transformarea evenimentului într-o revoltă încununată de succes împotriva guvernului provizoriu a rămas neschimbată în istoria Uniunii Sovietice.

Manualele de Istorie din Uniunea Sovietică descriu fapte eroice care nu au avut loc niciodată.

Povestea adevărată privind farsa de la Palatul de Iarnă a ieşit la lumină abia după prăbuşirea imperiului sovietic din 1991.

Bolşevicii conduşi de Lenin plănuiau răsturnarea Guvernului

În luna martie 1917 armata rusă a cunoscut mai multe înfrângeri pe câmpurile de luptă. (…) „Ţarul Nicolae al II-lea a abdicat. Dinastia Romanovilor aflată pe tron timp de peste 300 de ani, a fost înlocuită cu un Guvern provizoriu, printr-o lovitură de stat al cărui şef a fost Alexandr Kerenski. Ţarul Nicolae a abdicat în favoarea fratelui său Marele Duce Mihail şi s-a retras în fortăreaţa medievală Pskov. Conştient de dezastrul prin care trecea Rusia, Marele Duce Mihail a refuzat.”

Incapacitatea guvernului provizoriu a dat dovadă de şovăială cu privire la ieşirea din război. Partidele politice din Rusia au început să se contrazică între ele. Cei din Partidul Bolşevicilor condus de Vladimir Ilici Lenin (Ulianov) , militau pentru (…)… „a pune capăt războiului. În acelaşi timp îşi recrutau propria armată formată din Gărzi Roşii, plănuind să preia puterea atunci c]nd va fi momentul.”

Data stabilită pentru a prelua puterea de Partidul Bolşevic a fost 24 octombrie 1917. Ei şi-au propus să-şi ducă la îndeplinire acest program până la capăt.

Dar, revolta pur şi simplu nu s-a materializat. ~n acea zi miniştrii din Guvernul provizoriu s-au înt]lnit la Palatul de Iarnă, fosta reşedinţă imperială.

La o mare întrunire a Sovietului bolşevic din Petrograd, Lenin a minţit spun]nd că Guvernul provizoriu a căzut. De fapt Guvernul a mai rezistat 11 zile.

Ferm pe poziţii, Alexander Kerenski, şeful guvernului, a rămas în biroul său de la Palat, în timp ce, afară bolşevicii se chinuiau să facă rost de arme şi de o artilerie funcţională.

De subliniat că o parte dintre luptătorii bolşevici – marinarii din flota Mării Baltice nu au reuşit să ajungă la timp. Planul bolşevicilor era bombardarea Palatului de Iarnă cu artileria de pe Neva, ocupată de bolşevici. (…) … A mai fost ocupată şi Fortăreaţa Petru şi Pavel (…) „Comandantul bolşevic G.I. Blagon Rarov a descoperit că tunurile care stăteau impunătoare pe parapete pentru deschiderea focului nu erau potrivite pentru ostilităţi fiind amplasate acolo doar pentru păstrarea aparenţelor. Singurul tun funcţional ce se încărca prin ţeavă era folosit cu încărcătură oarbă pentru a indica ora exactă.”

În locul pieselor de muzeu ruginite, bolşevicii conduşi de G. I. Blagonrarov, au capturat o baterie de tunuri de 8 cm găsite abandonate într-o încăpere a fortăreţei Petru şi Pavel, apoi a căutat oameni pentru a le asambla şi a le mânui.

Un felinar roşu trebuia înălţat pe un catarg atunci când bateria de tunuri era gata de tragere. (…) „Crucişetorul Aurora, ancorat, avea să tragă mai întâi câteva salve în aer pentru a înspăimânta guvernul provizoriu. Dacă planul avea să dea greş, tunurile de la fortăreaţa Petru şi Pavel trebuiau să tragă asupra Palatului de Iarnă. În final dacă guvernul provizoriu tot nu ar fi capitulat, tunurile de pe Crucişetorul Aurora urmau să se alăture focului.”

Ziua mizerabilă a comandantului bolşevic G.I. Blagonrarov nu dădea semne de ameliorare. (…) „Circumstanţe neprevăzute – scria comandantul – ne-au zădărnicit planul, nu exista nici un felinar roşu pentru semnalizare. După o lungă căutare am găsit în sfârşit o sursă de lumină, care însă, nu era roşie şi pe care nu am putut-o ridica pe catarg.”

“Lucrurile aveau să se înrăutăţească şi mai mult. Un sublocotenent a venit cu vestea că nu se poate trage cu tunurile pentru că erau stricate, ruginite şi nu aveau nici o picătură de ulei cu care să ungă mecanismele. În acele condiţii puteau exploda la prima lovitură.”

Salve cu obuze oarbe

În acele zile, Alexander Kerenski, preşedintele Guvernului provizoriu a părăsit Palatul de Iarnă şi încerca să găsească sprijin militar, iar cei care au rămas acolo nu prea ştiau cum să apere Palatul de Iarnă şi nici nu ştiau cum să facă acel lucru.

Până spre seară, forţele militare ale guvernului provizoriu din incinta Palatului de Iarnă s-au redus la 300 de persoane. Frica juca un rol important, dar şi foamea. (…)

Realitatea era că bolşevicii, puteau forţa oric]nd apărarea şubredă pentru a putea intra în Palatul de Iarnă şi să oblige Guvernul provizoriu să se predea, totuşi au amânat asaltul decisiv până în primele ore ale dimineţii. La orele 18,30, bolşevicii conduşi de Vladimir Ilici Lenin, au trimis guvernului provizoriu un ultimatum de capitulare, (…)… „în caz contrar se va deschide focul de pe Fortăreaţa Petru şi Pavel şi de pe Aurora.”

Deşi nu ştiau că tunurile de la Fortăreaţa Petru şi Pavel sunt nefuncţionale şi că Aurora avea doar obuze oarbe. (…)… „Miniştrii guvernului provizoriu, au continuat să se menţină pe poziţii, îmbărbătaţi de ideea că dintr-un moment în altul va reapărea Kerenski, cu o armată loială.”

La orele 21:30, de pe vasul Aurora s-a tras o salvă de tunuri cu muniţie oarbă. La orele 23:30, din fortăreaţa Petru şi Pavel, s-a tras 20 de salve cu muniţie reală. De remarcat, că doar două obuze au nimerit Palatul de Iarnă, distrugând o cornişă şi mai multe ferestre sparte. În Palatul de Iarnă au mai rămas doar câteva femei şi câţiva cadeţi. Ultimele momente ale Guvernului provizoriu au făcut obiectul unei descrieri a lui P. N. Maciatovici, Ministrul Justiţiei, care a arătat (…) „Se auzeau sunetele ascuţite produse de voci agitate, câteva împuşcături răzleţe, bătăi din picioare, lovituri, o amestecătură haotică de zgomote din ce în ce mai puternice şi o frică tot mai mare. Apărarea nu mai avea nici un rost. Oamenii ar fi fost sacrificaţi în zadar. A venit la mine un înalt funcţionar întrebându-mă: Excelenţă. Doriţi ca soldaţii să lupte până la ultimul om? A răspuns: nu e nevoie, ar fi inutil, fără vărsare de sânge, să capitulăm.”

La orele 02,10 toţi miniştrii au fost arestaţi şi duşi la închisoare. Deci nu a fost vorba de niciun asalt eroic al muncitorilor şi al Gărzilor Roşii. A fost doar o lovitură de stat militară de m]ntuială, cu arestarea consimţită a unor politicieni neînarmaţi.

***

Abia în 1920, a avut loc un mare spectacol de teatru intitulat „Asaltul Palatului de Iarnă” pus în scenă chiar în faţa Palatului la care au participat peste 100.000 de oameni. De aici s-a realizat clasicul film „Octombrie” după scenariul lui Serghei Eisenstein, cu participarea a 8.000 de actori şi 500 de muzicieni. Fotografiile false, cum este cea alăturată, în care se pot vedea foarte clar trucajele, au circulat în toată lumea abia după 1920.