Asculta acest articolTraian Băsescu ține neapărat să domine prin prezența în spațiul public. Nu contează evenimentul în sine, nu contează consecințele în plan politic și social, contează doar să fii capul de afiș. Vara anului trecut a fost una fierbinte și la propriu și la figurat. Personajul negativ s-a ales după o campanie furibundă cu peste 7,4 milioane de voturi pentru suspendare, însă nu și-a pierdut funcția. După trecerea unui an de zile, umilința cere răzbunare.
Poate cineva infirma faptul că Traian Băsescu nu este un om răzbunător? În loc de o binemeritată liniște, după atâtea și atâtea războaie toride, iată și vara anului 2013 nu este atât de pașnică. Dar neavând un scop precis, în lipsa alegerilor, probabil sărind și peste referendum, lupta politică pare absolut inutilă. Este un fel de război de operetă, o revoluție de catifea.
Miza nu este imediată. Atacurile de acum țintesc viitorul USL. Partidul Mișcarea Populară se lansează azi, nu prin septembrie așa cum și-au propus inițiatorii. Însuși președintele le pregătește terenul, prin diverse gesturi, declarații, acțiuni concrete. Merge prin țară, ca în vremurile bune, face băi de mulțime, aruncând săgeți otrăvite către guvern. Racolează primari PDL pe care îi va direcționa către Mișcarea Populară. Amână desemnarea ministrului Silaghi pentru a-l pune într-o situație jenantă pe premierul Ponta.
Devine din ce în ce mai greu pentru USL să-i țină piept președintelui. Opinia publică nu mai este atât de nemulțumită încât să nu-i mai permită lui Băsescu să iasă în lume. Electoratul USL s-a calmat, nu mai este atât de radical și nu-și mai pune problema suspendării. A cam dispărut și PDL, ca principal vinovat pentru tăierea salariilor. Transferul de vinovăție se face încet, dar sigur, dinspre fostul guvern PDL spre actualul guvern USL.
Traian Băsescu urmează acest fir, încearcă să-l controleze, apăsând simultan peste PSD, PNL și PDL. Să nu scăpăm din vedere că toate cele trei partide, probabil și UDMR, poate și altele mai mici, îi sunt adversare. Pentru el, în acest moment, nu există decât partidul Mișcarea Populară. În numele acestuia face tot. Are vreo șansă să câștige? Ce miză uriașă, ce speranțe pot fi puse într-un partid care iese azi din găoace? Merită consumată atâta energie? Obstrucționezi activitatea guvernului refuzând să învestești un ministru.
Destabilizezi cel mai important partid de opoziție, racolându-i dintr-un foc 22 de primari dintr-un județ. Ciudat este că opinia publică îl privește cu îngăduință. Președintele își poate permite să dea din nou sfaturi. A dat o explicație puerilă în legătură cu amânarea învestirii în funcția de ministru a lui Ovidiu Silaghi: vrea să-l vadă pe Victor Ponta cum descurcă ițele privatizării CFR Marfă.
Ieșirea de luni seara a președintelui se înscrie în strategia lui de obstrucționare prin toate mijloacele a guvernului. Ovidiu Silaghi este, în acest caz, o victimă colaterală. Amânarea deciziei a fost împinsă de președinte până la 23 august, timp în care candidatul va fi întors pe toate fețele. Pe față, președintele a declarat că vrea să-i protejeze imaginea lui Silaghi, care ar putea fi făcut țapul ispășitor pentru privatizarea discutabilă a CFR Marfă.
În realitate, dă o lovitură dură guvernului, lasă deschis un subiect care putea fi închis printr-o simplă semnătură.
