Cele mai importante documente istorice ale oraşului Satu Mare, expuse la Muzeu (GALERIE FOTO)

Asculta acest articol

Cel mai vechi înscris, din 1240, este un privilegiu acordat de regele maghiar Andrei al II-lea

Joi la orele prânzului s-a deschis la Muzeul Judeţean de Istorie Satu Mare o expoziţie revelatoare cu privire la trecutul oraşului Satu Mare şi relaţiile acestuia cu cancelariile regale şi imperiale de care a depins acesta în decursul istoriei lui între 1240 şi 1711.

Expoziţia a fost realizată în comun de Muzeul Judeţean Satu Mare şi Arhivele Naţionale ale României, Filiala Satu Mare, cu sprijinul Primăriei municipale. În continuare, vă prezentăm materialul redactat de dr. Lucian Cucuiet şi dr. Viorel Ciubotă cu ocazia acestui eveniment, lăsându-vă să admiraţi câteva din exponate în imagini.

Recurs la documente

Un număr de 42 de documente istorice semnificative, valoroase, 21 de documente provenind din colecţiile Muzeului Judeţean Satu Mare şi 21 de documente de la Arhivele Naţionale Satu Mare, din fondul arhivistic “Primăria municipiului Satu Mare, seria Diplome, Privilegii, Scrisori”, împreună întregesc trecutul oraşului Satu Mare. Prin colaborarea noastră se pun la dispoziţia publicului sătmărean în perioada 10 octombrie – 20 octombrie a.c., documente unicat, spectaculoase prin informaţia conţinută, forma grafică, materialul din care sunt confecţionate (pergamente sau hârtie de moară). De-a lungul timpului, aceste documente au fost apreciate de oameni de seamă, printre aceştia numărându-se marele istoric Nicolae Iorga.

În acest context, în mod firesc se intercalează şi aprecierea istoricului prof. univ. dr. Doru Radosav, fost director al Muzeului Judeţean Satu Mare, care într-o carte intitulată „Satu Mare. Memorii intersectate, memoria locuitorilor în oraşele multiculturale ale Transilvaniei”, Editura Argonaut, 2012, scrie: „în ceea ce priveşte istoria timpurie a oraşului Satu Mare, Sătmarul este amintit în Gesta Hungarorum, opera notarului anonim al regelui maghiar Bela al III lea, drept Castrum Zothmar. Anonymus relatează ocuparea cetăţii apărată de Menumorut de către maghiari şi plasează aceste evenimente în secolul al X-lea”. „După tradiţie Mintiul a fost întemeiat în secolul al XI-lea de colonişti germani (hospites teutonia) aduşi pe aceste meleaguri de regina Gisela, soţia regelui Ştefan I al Ungariei, având dreptul de a alege jude (villicus)”.

Cetatea a existat până la începutul secolului al XVIII lea, când Francisc Rákóczi al II-lea a dispus distrugerea ei. Pacea care a încheiat războiul antihabsburgic al principelui Francisc Rákóczi al II-lea, „Pacea de la Satu Mare”, s-a semnat pe locul actualului Muzeu de Artă (Casa Vécsey), în data de 29 aprilie 1711.

Satu Mare şi Mintiu au fost beneficiarele unor vechi privilegii acordate de regii amintiţi în această expoziţie. Primul privilegiu a fost acordat de regele Andrei al II-lea (1205-1235) oaspeţilor teutoni în anul 1230. Privilegiul care întăreşte vechile drepturi acordate oaspeţilor germani din Satu Mare (Mintiu) şi acordat de către regele Bela al IV lea (1235-1270) în data de 9 septembrie 1240 este păstrat în fondul arhivistic al Arhivelor Naţionale Satu Mare. Următorul privilegiu datează din anul 1264 şi a fost acordat tot oaspeţilor din Sătmar (hospites nostri de Zathmar). Privilegiile se repetă, fiind reînnoite de foarte multe ori.

Oraşul Satu Mare a ajuns în stăpânirea unor mari feudali din mâinile unor regi mai puţin puternici. Printre alţii, oraşul a ajuns în stăpânirea lui Gheorghe Brancovici (1377-1456), Iancu de Hunedoara, care în anul 1452 numea oraşul „civitas nostra” (oraşul nostru), familia Báthory, care în anul 1543 a deviat Someşul, înconjurând oraşul şi cetatea cu apă. În anul 1491, regele Ladislau al II-lea (1490-1516) a acordat Sătmarului şi Mintiului dreptul de a primi spre aşezare pe iobagii oricărui nobil după ce şi-au îndeplinit îndatoririle regale.

În secolul al XVI-lea, oraşul a devenit centrul unui mare domeniu aflat în stăpânirea austriecilor, ajungând ca în anul 1569 să cuprindă nu mai puţin de 185 de sate, târguri şi părţi de sate.

În secolul al XVII-lea, Cămara regală de la Bratislava cerea oraşului Satu Mare, în schimbul statutului de oraş liber regal, suma de 100.000 de florini.

Cele 2 oraşe – Szatmar şi Mintiu – s-au unit în anul 1712, iar din anul 1715 au dobândit titlul de oraş liber regal. Unificarea a fost consfinţită prin Diploma imperială emisă de către împăratul austriac Carol al VI-lea, în data de 2 ianuarie 1721.

Caracteristicile documentelor istorice prezentate pot fi sesizate în forma în care se păstrează (original, copie, transumpt), în limba de redactare, suportul, semnele de validare, ornamentaţia şi starea de conservare. Ca semne de validare sunt recunoscute sigiliile aplicate, timbrate sau atârnate. Sunt cuprinse în expoziţie şase secole de istorie care ne conving de importanţa istoriei ca şi coordonată esenţială a stării de viaţă a unei comunităţi.

Am urmărit să dăruim publicului gândurile interioare ale istoriei care se păstrează în cele două corpuri instituţionale: Arhivele Naţionale Satu Mare şi Muzeul Judeţean Satu Mare, cu atenţia şi respectul cuvenit.