Asculta acest articolCa să înțelegem mai exact cum stau lucrurile în structurile de putere de la cel mai înalt nivel trebuie să cităm versurile șugubețe ale lui Tudor Anghezi: “Cum e unghiul? Crăcănat. Ce e cercul? Un pătrat.” Mergând pe această logică strâmbă ne putem imagina triunghiul puterii, sau al puterilor, din România ca având cinci colțuri. Geometria, formele perfecte, armonioase, nu au nicio trecere. Cetățenii văzând că fiecare politician are propriile reguli, își fac și ei legea lor. Criza de autoritate se face simțită.
Infracțiunile se înmulțesc, securitatea cetățeanului este din ce în ce mai slab asigurată. Bătăile în plină stradă sunt la ordinea zilei. Camerele de luat vederi amplasate în diferite puncte ale orașelor oferă zilnic “imagini cu conținut emoțional”. Ministrul Culturii, Daniel Barbu, se poate considera una dintre miile de victime agresate în spațiul public.
Nu știm cum se face, dar dintre toți cei 27 de mimiștri, Daniel Barbu este cel mai ghinionist. Asupra lui oamenii au aruncat ouă, iar după câteva săptămânii același ministru a fost înconjurat de o masă de protestatari care i-au spart mașina. Au aruncat în cap bani falși, cu chipul lui imprimat pe bancnote. Omul s-a apărat doar cu vorba, numindu-i pe agresori “legionari” și “neofasciști”.
La îndemnul premierului Ponta a început urgent o anchetă. Agresorii ministrului făceau parte din rândul protestatarilor din Piața Universității. Trebuie să facem precizarea că nu ministrul a intrat pe teritoriul protestatarilor, ci ei l-au așteptat la ieșirea dintr-un club. Fără nici un dubiu, vina le aparține agresorilor. Chiar dacă Daniel Barbu s-a pronunțat în favoarea exploatării aurului de la Roșia Montană, tratamentul la care a fost supus este inadmisibil. Acest gen de manifestări nu face decât să compromită acțiunile celor care protestează pașnic.
Violența, în special cea verbală, este molipsitoare. Zi de zi lumea asistă la circul dintre principalii actori de pe scena politică. Oamenilor de rând nu li se pare ieșit din comun să procedeze la fel. Ultimii care au dreptul să se revolte sunt demnitarii. Pe de altă parte, dacă nu se vor lua măsuri drastice împotriva celor care l-au atacat pe ministru, situația va scăpa de sub control. Vor fi atacați de-a valma aleșii, reprezentanții autorităților locale și centrale. Nimeni nu vrea să se ajungă aici. Așadar, premierul a avut o reacție corectă. Meritorui este și faptul că președintele Băsescu a fost de aceeași părere, deși nu este un simpatizant al ministrului Barbu.
Ca întotdeauna și de data aceasta se fac tot felul de speculații. Se vorbește despre o acțiune premeditată. Un grup bine organizat ar avea o problemă specială cu ministrul Daniel Barbu. Alții cred că ministrul i-a provocat pe atacatori. Supozițiile merg până într-acolo încât se compară situația de acum cu cea din anii 1990. În realitate lucrurile sunt mult mai simple. Se pare că cineva dorește cu ardoare debarcarea lui Daniel Barbu din funcția de ministru. Iată că și locul celui mai mic dintre miniștri este râvnit de cineva. Cel mai amărât dintre ministere a ieșit cu ceva deosebit în față.
Până acum Daniel Barbu nu s-a făcut remarcat prin nimic. Prestația lui în fruntea ministerului este la fel de jalnică, la fel de inutilă ca și a predecesorilor. Atacul asupra mașinii sale îl face mai cunoscut decât activitatea sa pe tărâm cultural de la învestirea în funcție. În tot răul este și un bine.
