Asculta acest articol
Multe din soţiile marilor personalităţi au rămas celebre doar prin realizările celor alături de care şi-au petrecut viaţa sprijinindu-le talentul şi ocupându-se de copii. Puţine s-au detaşat prin ele însele. Clara Wieck a fost un exemplu.
S-a născut în septembrie 1819 la Leipzig, al doilea din cei cinci copii ai unui comerciant de piane şi ai unei soprane. A fost copil minune, la 9 ani dând primul concert de pian şi la 11 ani fiind acompaniată de celebra orchestră Gewandhaus.
Robert Schumann, născut în 1810, a fost atât de impresionat când a auzit-o încât şi-a întrerupt studiile de avocatură şi s-a instalat la Leipzig. Clara a continuat concertele. Repertoriul ei era cu precădere cel romantic, incluzând operele lui Schumann, deja compozitor la acea vreme. Când Clara avea 15 ani, a fost între ei sărutul magic, izvor al iubirii lor de-o viaţă. Schumann a rupt logodna în care era angajat şi, când Clara avea 19 ani, s-au căsătorit, în ciuda împotrivirii tatălui ei. Clara a devenit mamâ a opt copii, dar şi-a continuat cariera de pianistă şi, în plus, a şi compus.
În ciuda iubirii profunde, între cei doi existau diferenţe de caracter şi gusturi: Clarei îi plăcea să dea concerte, Robert dorea ca ea să fie o soţie tradiţională, conform mentalităţii epocii. În plus, în timp ce ea iubea turneele, el le ura. Ea era o fire deschisă, el era un izolat. Într-unul din turneele la Londra, concertele ei au avut un succes răsunător, în timp ce simfoniile lui au avut o primire rezervată din partea criticilor. Suferinţele şi frământările lui au agravat boala mentală a lui Robert, deşi Clara îl susţinea cântându-i compoziţiile.
În 1853, a apărut în casa lor Johannes Brahms, care avea atunci numai 20 de ani. Talentul tânărului i-a impresionat pe soţi şi prezenţa lui în familie a devenit permanentă. Prietenia dintre Brahms şi Clara s-a adâncit atunci când Schumann a fost internat un an într-un ospiciu, în urma unei sinucideri ratate. Brahms s-a mutat la Schumanni şi a preluat conducerea casei şi a copiilor, ajutând-o astfel pe Clara să-l îngrijească pe soţul ei. Pe de altă parte, Clara îl îndruma muzical pe Brahms, mai tânăr cu 14 ani. După moartea lui Schumann, în 1856, cei doi au rmas prieteni pe viaţă. Fără îndoială că între ei a existat o profundă dragoste, dar nu s-a găsit nicio evidenţă a unei iubiri altfel decât platonice. Brahms n-a fost niciodată căsătorit, dar legătura sufletească dintre el şi Clara a jucat în viaţa lui un rol important, atât din punct de vedere artistic, cât şi emoţional.
Fii primul care comentează