Asculta acest articol
“Aferim!”, lungmetrajul pentru care Radu Jude a primit Ursul de Argint pentru regie la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin 2015, a avut un număr record de spectatori în cinematografele din România în weekendul de lansare.
Filmul, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX, a fost vizionat de 20.039 de spectatori din toată ţara şi a obţinut încasări de 257.404 lei.
“Aferim!” este filmul românesc cu cel mai mare succes la premieră din ultimii 13 ani, surclasând producţii ca “De ce eu ?”, de Tudor Giurgiu (19.924 de spectatori în primul weekend), “Poziţia Copilului”, în regia lui Călin Peter Netzer (19.729 de spectatori) şi “Selfie”, de Cristina Iacob (12.648 de spectatori).
Premierele de gală continuă şi în această săptămână. Filmul va rula în prezenţa echipei la Iaşi (luni, ora 19.30, Cinema City Iulius Mall), Braşov (luni, ora 19.00, Cityplex Eliana Mall), Bucureşti (marţi 17 martie, ora 19.00, Cinemateca Union), Baia Mare (miercuri 18 martie, ora 19.00, Cinema City Gold Plaza), Ploieşti (miercuri 18 martie, ora 19.00, Cinema City AFI Palace Ploieşti).
“Aferim” este distribuit de Micro Film în colaborare cu Parada Film.
Unul dintre cele mai de amploare proiecte cinematografice româneşti din ultimii ani, “Aferim!”, de Radu Jude, este un film istoric a cărui acţiune are loc în Ţara Românească a începutului de secol XIX. Un zapciu, interpretat de actorul Teodor Corban, însoţit de fiul său (Mihai Comănoiu) caută un rob fugar (Cuzin Toma).
Scenariul filmului este scris de Radu Jude şi Florin Lăzărescu, Marius Panduru a realizat imaginea, montajul, Cătălin Cristuţiu, sound designul este semnat de Dana Lucreţia Bunescu. Costumele au fost realizate de Dana Păpăruz, iar scenografia, de Augustina Stanciu, consilier istoric a fost Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, producător, Ada Solomon.
Din distribuţie fac parte Teodor Corban, Mihai Comănoiu, Cuzin Toma, Alexandru Dabija, Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc, Alberto Dinache, Alexandru Bindea, Mihaela Sîrbu, Adina Cristescu, Şerban Pavlu, Gabriel Spahiu şi Dan Nicolaescu.
“Aferim!” este o producţie Hi Film, în coproducţie cu Klas Film Bulgaria, Endorfilm Cehia, Mulberry Development România, cu participarea Nu Boyana Film Studios, U-Films, Production XMG Media, Abis Studio, Division Camera, în asociere cu EZ Films si cu participarea HBO România.
Filmul a fost finanţat de Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), Bulgarian National Film Center, Czech Cinematography Fund, Programul MEDIA al Uniunii Europene şi este un proiect susţinut de Eurimages.
Galop printre ciulinii istoriei românilor
Am văzut filmul în prima zi de difuzare la Satu Mare. De la generic se creează o vrajă, care te prinde, ca spectator, şi nu te mai părăseşte până la final. Vedem în prim-plan un ciulin stingher într-o câmpie arsă de soare (te duce găndul la “Ciulinii Bărăganului”), în timp ce pe ecran se derulează genericul, pe fondul muzical de mare impact asigurat de formaţia de muzică veche “Trei parale” (“Două dansuri munteneşti”). Apoi, un cadru foarte larg umple ecranul cu priveliştea unui deluriş… şi undeva în fundal doi călăreţi traversează agale, timp de aproape un minut, în timp ce începem să auzim glasul sfătosului zapciu Costandin, un hâtru, izvor nesecat de vorbe de duh. De aici atmosfera e creată şi asistăm fascinaţi la un galop printre ciulinii istoriei românilor, care ne înţeapă dureros până în zilele noastre.
Dincolo de reconstituirea în cele mai mici detalii, de la port la limba arhaică, a felului în care se trăia în Ţara Romănească abia ieşită din marasmul fanariot – demers scenografic şi etnografic demn el însuşi de multe laude şi premii – ceea ce dă forţă acestui film este investigarea rădăcinilor din care au ieşit metehnele românilor de azi. Şi tare multe-s astea< fanfaronada (pâcatul zapciului, altfel simpatic – o foarte frumoasă realizare a actorului Teodor Corban), corupţia (lucrurile se rezolvă în particular, atunci şi acum), ignoranţa cruntă, superstiţia, rasismul, violenţa verbală şi fizică fără rost, despotismul de o cruzime rară al boierului (pe care îl regăsim întocmai în “baronii locali” de azi – iar Alexandru Dabija îl desenează pe ecran cu o naturaleţe, am zice noi, înspăimântătoare), făţărnicia, slugărnicia, lipsa coloanei vertebrale morale (a se vedea felul în care zapciul încearcă să se împace cu gândul că va trebui să-l predea pe nefericitul ţigan), misoginismul (scurta apariţie a nevestei boierului este, în sine, un manifest feminist mai puternic decât zeci de demonstraţii şi tirade)… şi multe altele. Nu e de mirare că filmul nu le-a căzut deloc bine naţionaliştilor care idealizează orbeşte poporul român.
Filmat într-un alb-negru limpede şi luminos, “Aferim!” aduce un omagiu unor filme româneşti de referinţă – ne gândim imediat la “Moara cu noroc” sau “Moromeţii” – şi, pe de altă parte, se detaşează de tradiţia filmelor istorice patriotarde creată de regimul comunist. Este un film în care istoria prinde viaţă fără grandomanie, în care marea politică a vremii nu e ilustrată de bătălii cu mii de oşteni, ci de caleştile în care circulă camaicamul otoman sau boierul locului, în contrast virulent cu mizeria bordeielor ţărăneşti sau promiscuitatea de la hanul unde oaspeţii dorm la grămadă, unul lângă altul, în paie.
Una din cele mai puternice scene în ce priveşte mentalităţile e cea în care zapciul şi fiul său ajung într-un bâlci. Aici are loc un spectacol de marionete în care un bărbat îşi cotonogeşte bine nevasta, apoi se apucă să-i dea bâte zdravene în cap şi unui neavenit de popă. După care cei doi eroi scapă convenabil de micul Tirtiric (superb Alberto Dinache), vândut efectiv cum ai vinde un purcel azi prin târgurile de ţară. Sclavia ţiganilor – iată un subiect despre care se vorbeşte prea puţin şi prea cu perdea. Radu Jude şi echipa lui nu se feresc să spună lucrurilor pe nume, fără să încerce să acuze pe nimeni. Aşa erau vremurile. Şi din acele vremuri s-au născut vremurile de acum.
“Aferim!” înseamnă ceva gen “bine, mă!”. Sau, în formula lui Caragiale, cu aromă turcească şi ea, “Bravos, naţiune, halal să-ţi fie!”. Numai că “halal” are două sensuri< lucru de folos (în tradiţia musulmană), care devine la noi şi lucru jalnic. Cine are ochi de văzut are ce vedea. Cine nu… vise plăcute. Color.
Fii primul care comentează