Asculta acest articolOricât de mult s-ar strădui Klaus Iohannis să rămână deasupra scandalurilor politice, nu va reuși. Simplul fapt că a plecat în concediu după trei luni de la preluarea mandatului este un scandal în sine. I se reproșează că nu comunică suficient sau că apelează la facebook ca un adolescent pentru chestiuni serioase. I se reproșează că a făcut prea multe vizite externe inutile, fără miză.
Loc de mai bine ar fi și în ceea ce privește echipa de consilieri. Unul, George Scutaru, despre care se vorbea că va fi numit director SRI, este urmărit penal pentru luare de mită. Instituția prezidențială este acuzată că nu se implică în probleme de interes general. Ceva de genul ” țara arde, iar Cotroceniul se piaptănă”.
Societatea civilă și-a pus mari speranțe într-un președinte care promitea să fie altfel. Încă nu s-a făcut niciun pas semnificativ spre zona intelectuală, spre artă și cultură. Până în acest moment pătura intelectuală nu a simțit că are în președinte un partener. Nu este prea târziu, dar odată cu trecerea timpului se erodează imaginea celui în care s-au pus foarte multe speranțe.
Mass media are motive de nemulțumire. Noul chiriaș de la Cotroceni vorbește puțin, comunică prin mijloace neconvenționale, nu stă la taifas, nu participă la emisiuni televizate decât foarte rar. Nici atitudinea față de presă nu este prea agreabilă. Președintele este distant și are un soi de dispreț față de presă pe care nu și-l poate ascunde. Cu mici excepții, nu are fani în acest sector.
Beneficiază de o perioadă de grație, dar nu pare să aprecieze acest lucru. Despre problemele pe care le întâmpină presa nici nu poate fi vorba să se intereseze. Pare să fi moștenit de la predecesorul său ideea că nu există presă independentă. Fără să o spună ca Traian Băsescu, noul președinte crede în mogulii cei răi care stau în spatele tuturor mijloacelor de informare în masă. Refugiul său în facebook este o consecință a modului său de gândire asupra rolului și locului presei în democrație.
Grupurile sociale mai mici pot fi ignorate atâta vreme cât un om politic are sprijinul poporului. Sondajele arată că președintele Iohannis se bucură de o încredere foarte mare. Popularitatea sa a crescut după alegeri, dar nu este un caz izolat. Toți președinții au trecut prin faza aceasta, mai cu seamă Emil Constantinescu și Traian Băsescu, după primul mandat.
Ion Iliescu a fost un caz special după ce a ieșit învingător după confruntarea cu Vadim Tudor, în anul 2000. Klaus Iohannis a venit după un președinte-jucător, după un președinte care a trecut printr-un referendum în care au votat pentru suspendare 7,4 milioane de cetățeni.
A învins un contracandidat pe care toate sondajele îl dădeau câștigător. A promis că va fi altfel de președinte, dar nu a spus că va pleca în concediu în Portugalia după o sută de zile de muncă. Acest concediu neprevăzut nu intră în fișa postului. Alegătorii nici nu concep că demnitarii pot merge în concediu. Victor Ponta a fost aspru criticat pentru plecarea sa în Dubai după alegerile prezidențiale pierdute. De ce ar fi altfel tratat Klaus Iohannis, mai ales că a mai fost în concediu după prezidențiale?
Micile greșeli se adună într-un tot unitar, iar în timp se plătesc. De fapt, nu se știe cum își dorește Klaus Iohannis să fie consacrat ca președinte. Ca și candidat s-a prezentat ca un “altfel de președinte”. Ca președinte încă rămâne prea mult mister în jurul său.
