Asculta acest articolLa vârf, partidele îşi fac socoteli, se străduiesc să găsească drumul cel mai scurt spre guvernare. În particular, actualii parlamentari se bat cu pretendenţii la fotoliile de viitori parlamentari pentru un loc eligibil. Este ca la anunţurile de angajare pentru locurile de muncă de la stat: mulţi pe un loc.
Mai jos, mai spre talpa ţării, sunt altfel de frământări. Camioanele grele se târăsc cu 10 km pe oră în semn de nemulţumire faţă de scumpirea exagerată a asigurărilor. Birurile împovărează mediul privat. Cele 3,5 milioane de truditori au de întreţinut un aparat de stat tot mai umflat, cu pretenţii tot mai mari. Ca pe vremea sclavagismului, instituţiile de forţă dau cu biciul, scot bani şi din piatră seacă pentru a-i arunca în sacul fără fund al statului. În fond, tot ce se face în această ţară este destinat întreţinerii instituţiilor de stat, guvern, agenţii, primării, şcoli, spitale, drumuri, cultură, preşedinţie, armată, poliţie, justiţie, servicii secrete şi ce mai este ascuns prin ungherele tot mai întunecoase ale statului de drept. În condiţiile în care peste jumătate din populaţia activă, adică a celor care pot munci, au plecat peste graniţe, este tot mai greu să faci din România o ţară funcţională. Nu mai există rezerve de mână de lucru, se intră într-o criză a forţei de muncă. Iar fără muncă directă, fără producţie, nu ai de unde aduna taxe şi impozite mai multe. Tot mai multe, pentru că angajaţii din sistemul de stat cer salarii tot mai mari.
Medicii, cadrele didactice, personalul TESA, asistenţii medicali, inspectorii şi executorii fiscali cer salarii şi suplimente mai mari. Judecătorii vor salarii cel puţin egale cu procurorii. Primarii, după modelul parlamentarilor, vor pensii speciale. Demnitarii, miniştrii, ca şi preşedintele republicii, şi-au aranjat deja creşteri spectaculoase de salarii. Judecătorii CCR au deja salarii uriaşe, ca în ţările dezvoltate. Directorii de regii, directorii din instituţii mai modeste, şefii de departamente, cu sporuri şi fel de fel de indemnizaţii, au ajuns şi ei la venituri de mii de euro pe lună.
Cum să scazi taxe, impozite, amenzi, penalităţi în aceste condiţii? Mai bine inventezi alte şi alte şmecherii de a stoarce bani de la cei care produc, într-un mediu economic tot mai ostil.
De la cele mai fragede vârste se învaţă că e bine să munceşti la stat. Pentru că la stat nu se munceşte, ci doar se aşteaptă zile libere şi data când se dă salariul. Problema este că partea cea mai nemulţumită este tot din zona sistemului de stat. :oferii pot claxona până le crapă cauciucurile că tot nu vor reuşi să scadă RCA. Pe ei nu se pune niciun fel de bază din punct de vedere electoral. Niciun partid nu se apleacă spre zona productivă. Toate sunt cu ochii pe bugetari, pe pensionari, pe cei ce au nevoie de ajutor social pentru că de acolo vin voturile. PSD a făcut un lucru simplu: a dat bani mai mulţi şi a continuat să promită că va da şi mai mulţi dacă primeşte voturi la schimb. Acesta este marele secret al bazinului electoral constant al PSD. PNL, în loc să ducă o politică de dreapta, a apucat pe drumul cel mai scurt, promiţând că va creşte salariile, ajutoarele pentru mame, pensiile. Cam aşa se stă în anul de graţie şi deopotrivă anul electoral 2016. Într-adevăr, fierbe ţara, dar degeaba.
