Asculta acest articolDe la revoluționarul poem al Mariei Banuș, nimeni nu i-a mai vorbit Americii cu atâta vehemență. Vorba unui cântec contemporan: “mă întoarce pe dos / mă ridică de jos”. Donald Trump a scos din amorțire întreaga “clasă politică conducătoare”. S-a simțit ofensată de modul în care s-a comportat în public, de cum a vorbit candidatul republican Trump. Într-adevăr, “establishmentul” din întreaga lume vorbește frumos în public, pupă copii, mângâie pe cap bătrânii, face reverențe în fața femeilor.
Mai mici sau mai mari, toți politicienii din lume s-au grăbit să-l atenționeze să fie băiat cuminte, civilizat. Altfel, lumea întreagă o să afle că oamenii care conduc sunt altfel decât vor să pară.
Dacă Donald Trump ar fi pierdut, lumea ar fi răsuflat ușurată. Au scăpat de un nebun care putea răsturna ordinea firească a lucrurilor, așa cum este ea gândită de clasa politică conducătoare.
Aflăm, însă, că ea este rău croită, că datorită acestui mod de a conduce numărul celor bogați este tot mai mic, iar numărul săracilor tot mai mare. Bogățiile lumii se concentrează în câteva mâini. Una dintre aceste mâini este a miliardarului Trump.
Cum a fost primit am văzut. Cu o ostilitate la nivel mondial. Cu toate acestea, după victorie, a început să fie felicitat de toată lumea. America este temută. Puțini sunt cei care vor să se pună cu ea. Dintre liderii europeni, doar președintele Franței, François Hollande, și-a exprimat îngrijorarea. Angela Merkel s-a arătat încrezătoare că în continuare democrația, drepturile omului etc. vor fi respectate.
Și România, prin vocea președintelui, i-a vorbit Americii, această ocazie permițându-i să transmită și câteva opinii personale. Astfel, Klaus Iohannis a dezvăluit că într-o confruntare politică emoția este cea care contează, cea care determină victoria. Nu s-a înțeles foarte bine dacă votul emoțional e de bine sau de rău. În tot cazul, victoria lui se datorează unei emoții generalizate în urma obstrucționării accesului la vot al românilor din străinătate.
Îndemn la emoționalitate sau simplă atenționare, cert este că acum pe scena politică pregătită pentru campania electorală nu există nicio emoție. De nicăieri, niciun semn. A dispărut și pericolul dărâmării statului de drept. Nu mai sunt personaje demonizate. Nu mai sunt la modă baronii locali. A rămas doar sperietoarea cu “penalii”.
Mai sunt ceva dușmani ascunși prin birourile multinaționalelor. PSD a dat, la schimb, corupții pe fete tinere, frumoase și inteligente. PNL s-a scuturat de foști grei de la PDL, în frunte cu Vasile Blaga. Nici măcar Kelemen Hunor nu mai este luat în serios când pune afișe cu Clujul care se desparte de București sau când spune că maghiarii nu vor sărbători centenarul Unirii în 2018.
De fapt, nu pericolele, reale sau inventate, lipsesc, ci personajul care să le arate cu mâna. La noi, ultimul politician care ne-a spus povești de groază a fost Traian Băsescu. A reușit să trezească emoție. Conștient de rolul emoției în campaniile electorale, Klaus Iohannis trebuie să fie necăjit că Dacian Cioloș nu are această capacitate, de autor de thriller.
Lipsiți vizibil de talent sunt și restul liderilor. Alina Gorghiu când pune la zid PSD parcă-i invită la un vals pe Liviu Dragnea și pe Victor Ponta. Aceștia, la rândul lor, când atacă guvernul de tehnocrați, se cred la grădiniță, în grupa mijlocie.
De azi începe în mod oficial campania electorală.
Nu va mai avea nimeni chef să-i vorbească Americii. Establishmentul românesc, dregându-și vocea, se va adresa exclusiv poporului alegător. Modelul Trump, neasimilat, va fi probabil urmat, dar într-o formă caricaturală. Nu-i bun nici modelul Iohannis.
În aceste condiții să ne imaginăm că, în această campanie, candidații vor fi ei înșiși? Nu știm nici dacă Donald Trump a fost el însuși. Dacă a fost doar un personaj creat artificial, atunci degeaba îi mai vorbim Americii. Pentru că nimic nu se va schimba.
