Asculta acest articolSenatul, apoi Camera Deputaților, cu o majoritate covârșitoare de voturi, a adoptat modificările la Codul Penal. S-au confruntat trei curente: parlamenterii PSD-ALDE și-au dat votul convinși că modificările sunt binevenite pentru stoparea abuzurilor. Sub motivația de “abuz în serviciu”, senatorii PNL-USR afirmă că se legiferează hoția. A treia grupă, reprezentată de UDMR, s-a abținut.
Dacă nu am avea atâta respect față de parlamentari am fi tentați să spunem “două paie la trei măgari”. Sperând că am reușit să depistăm curentele de gândire politică la zi, mult mai greu este să numărăm cele două paie din proverb.
Îți vine să întrebi, oarecum pe rusește: “kakaia prablema”? Articolul cel mai buclucaș, cel puțin la prima vedere, se referă la definirea abuzului în serviciu în funcție de gradul de rudenie. Ar rezulta, din conținutul acestui articol, că funcționarul trebuie să fie cu atât mai îngrijorat că poate încălca legea cu cât are mai multe rubedenii.
Cine nu are mamă, tată, frați, surori, veri, și nu este nici însurat, poate sta liniștit. Persoanele ideale pentru ocuparea unor funcții ar fi, potrivit acestui articol, cei singuri pe lume.
Articolul acesta este atât de tembel încât ți-este greu să crezi că nu a fost o momeală. Ca în povestea cu piatra aruncată de un nebun într-un râu pe care o sută de deștepți o caută, evident fără să o găsească.
Pentru buna și rapida aplicare a acestui articol, în mod normal funcționarii vor trebui să completeze o listă cu toate neamurile. Dacă nu li se va cere acest lucru, și bănuim că nu se va ajunge la atâta birocrație, va trebui să se recurgă la serviciile specializate pe adunarea de informații.
Cum SRI rămâne fără protocoale, deci nu mai este prins cu ascultarea telefoanelor, s-ar putea ocupa de această chestiune. Ar putea da o mână de ajutor și mass media, pentru că și așa nu prea mai are ce scrie înafara certurilor politice, a crimelor și accidentelor tot mai numeroase.
În fapt articolul care definește abuzul în serviciu în funcție de gradul de rudenie, nu vizează stoparea corupției, ci a nepotismului. S-a cam terminat cu dinastiile politice. Ministrul, primarul, parlamentarul, directorul, șoferul directorului, nu mai poate pune o pilă pentru nevastă, copil, soacră, veri și alte neamuri. Ăsta este un lucru bun sau rău? Se dă o lovitură familiei, instituție pentru care se cere chiar organizarea unui referendum.
Cine câștigă și cine pierde din această afacere? Ca să personalizăm, Klaus Iohannis iese în câștig. Pentru că nu are copii, neamurile i-au plecat în Germania, inclusiv părinții. În schimb Călin Popescu Tăriceanu are cel mai mult de pierdut. Pentru că a avut cinci neveste și câțiva copii din căsătorii diferite. Nu știu dacă și fostele neveste se pun la socoteală.
Asta va decide CCR, în cazul în care Ludovic Orban, ca specialist în denunțuri, va face o sesizare.
Despre acest articol nu se poate vorbi la modul serios. El este menit să provoace exact tipul de dezbatere care se potrivește la perfecție actualului parlament. Un fost ministru al informației, de acum 15 ani, numea “cârlig” acest gen de subiect.
Deci nu este o momeală, cum greșit am crezut, ci un cârlig. Diferența dintre cele două concepte este enormă. Momeala poate fi ocolită. Cârligul te prinde și nu mai scapi.
