Asculta acest articol
Un partid care se autodistruge prin autocombustie internă. Oameni care nu văd în jurul lor decât duşmani. Acestea ar fi principalele cauze care l-au determinat pe Dacian Cioloş să părăsească USR.
Apărut ca tehnocrat în viaţa politică, aterizând direct pe cea mai înaltă funcţie la care poate râvni un politician, cea de prim ministru, lui Dacian Cioloş pare să-i fi venit totul de-a gata, fără efort. Destin de om norocos. Dar nu până la capăt.
Norocul acestui politician greu de pus în canoane, începe bine, dar sfârşeşte brusc, aproape lamentabil. Dacian Cioloş pare un călător care ţine neapărat să treacă oceanul într-o barcă cu pânze, în locul unui vapor.
Aşa a refuzat să intre în PNL, după ce acest partid l-a susţinut ca prim ministru. Putea intra direct în USR, dar a preferat să-şi facă întâi propriul lui partid, născut mic şi rămas mic, ambiţios numit PLUS, pe care l-a lipit de USR, parcă pentru a arăta că “uniunii” care promitea să salveze România îi trebuia ceva în plus. Acel plus a fost chiar el însuşi când a câştigat competiţia internă în faţa lui Dan Barna.
Mai concret, liderul unui partid mic a câştigat în faţa unui partid mai mare. În fapt, l-au votat delegaţii USR la congresul de fuziune a USR-PLUS. După un singur sezon politic, apare surpriza< Dacian îşi dă demisia din funcţia de preşedinte. Motivul? Nu i-a fost acceptată viziunea, useriştii indisciplinaţi, fără respect faţă de şef, au refuzat introducerea unor reguli şi principii care, în viziunea lui Cioloş, ar fi făcut din USR un partid mare, capabil să negocieze de la egal la egal cu PNL.
În ciuda acestor eşecuri, pentru că luate la analizat, acţiunile lui nu pot fi trecute la capitolul succese, Dacian Cioloş mai face o încercare. Înfiinţează o nouă formaţiune politică botezată REPER. Cuvântul în sine spune aproape tot, trădează ambiţia fondatorului de a deveni un reper în politica românească.
Puţini ştiu că Dacian Cioloş s-a născut în aceeaşi comună cu Iuliu Maniu. Satul Bădăcin face parte din comuna Pericei. Iată, aşadar, o comună care a dat doi prim miniştri ai României. Există vreo asemănare între cei doi? Iuliu Maniu a fost într-adevăr un reper. Dar oare sfinxul de la Bădăcin a rămas un model pentru vreun tânăr politician al zilelor noastre? Supărăcios era şi Maniu. A părăsit brusc partidul, dar a fost rugat să rămână. Pe Dacian Cioloş l-a rugat cineva să revină în USR?
O comparaţie între cei doi consăteni este, totuşi, neavenită. Este aproape un sacrilegiu să-l compari pe Dacian Cioloş cu Iuliu Maniu doar pentru că s-au născut în acelaşi ţinut. Există un spirit al locului, însă nu este cazul să-l invocăm aici.
Când vine vorba despre posibilele modele pe care le au sau nu le au politicienii români este destul să greu să găsim exemple. La un moment dat Victor Ponta a spus că modelul său era Nicolae Titulescu. De unde i s-a şi tras porecla de “micul Titulescu”. Adică lumea nu l-a luat în serios.
În PNL nu poate fi amintit ca model decât unul dintre Brătieni, tatăl sau fiul. Poate că dintre liderii PNL Ludovic Orban a tins cel mai mult spre ideea de om politic brătian.
La PSD nu se pune problema unui model, deşi social-democraţia românească a dat câteva nume, cum ar fi Ioan Flueraş, care, ca şi Maniu, a luptat pentru Unirea din 1918, şi a murit în temniţele comuniste, prin 1953. Titel Petrescu poate, de asemenea fi un model pentru social-democraţi. Refuzând, în 1946, să intre în alianţă cu PCR, Titel Petrescu părăseşte Partidul Social Democrat din România şi înfiinţează Partidul Social-Democrat independent.
Evident, este condamnat de regimul comunist. Când PDSR-ul a fuzionat cu PSD nu s-a făcut precizarea că PSD urmează linia lui Constantin Titel Petrescu şi astfel a fost mereu acuzat că este continuatorul partidului comuniştilor, nu al social-democraţilor autentici.
Ar fi cazul ca Marcel Ciolacu să facă această distincţie. Târzie, dar necesară pentru clarificarea ideologiei PSD.
Printre neînţelegerile cu colegii de la USR, Dacian Cioloş aminteşte şi că ar fi dorit să fie mai moderaţi. Aşadar, modelul său poate fi politicianul moderat. Cam aşa cum sunt Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă. Prin urmare nu ar fi o mare surpriză dacă l-am regăsi pe Dacian Cioloş în compania acestor doi moderaţi. Oare pentru a te apropia de ei ai nevoie de noroc?
