Asculta acest articol
În timp ce președintele Klaus Iohannis anunța o “clauză de temporizare”, premierul Viktor Orban își anunța compatrioții că Ungaria a primit o derogare pentru importul de petrol ieftin din Rusia.
Prima excepție de la pachetul comun de sancțiuni al țărilor UE împotriva Federației Ruse.
Odată o breșă făcută în zidul de apărare împotriva agresiunilor Rusiei în Ucraina cine știe ce se mai poate întâmpla.
Gândite ca o placă de presiune împotriva politicii Moscovei, sancțiunile s-au întors ca un bumerang împotriva celor care le-au inițiat. În proporții diferite. În timp ce Statele Unite sunt cel mai puțin afectate, țările din Europa intră în propria capcană.
Germania, motorul economic al UE, dependentă de petrolul și gazele rusești, la un preț extrem de mic față de România, intră în criză. Inflația a ajuns la 5%. Consecințele, deocamdată, se văd deocamdată doar la suprafață, ca aisbergul care a scufundat Titanicul.
Ce se va întâmpla în continuare? Președintele Ucrainei cere în continuare arme pentru a ataca armata rusă. De asemenea, o mică țară nordică a cerut ca întreaga flotă europeană să transporte cerealele din Ucraina pentru a preîntâmpina foametea care amenință țările sărace.
Rămasă fără ieșire la mare, Ucraina are blocate 20 de milioane de tone de cereale. După cum se vede acest război are consecințe economice dezastruoase pentru toată lumea, și pentru sancționați, respectiv pentru Rusia, și pentru cei ce au introdus sancțiunile, respectiv țările NATO și UE.
Prețul libertății nu este niciodată prea scump, dar deja se pune problema dacă nu cumva s-a mers prea departe și dintr-o parte și din alta. Mondializarea cauzei ucrainiene cere sacrificii din ce în ce mai mari. Lumea liberă așteaptă să se revolte populația Rusiei, dar până la urmă să nu ne trezim că societatea din țările democratice va reacționa la fel de violent ca în cazul restricțiilor din timpul pandemiei de coronavirus.
Partidele anti-sistem abia așteaptă un motiv ca să iasă în stradă și să creeze haos. Avem exemplul AUR de la noi. După ce s-au ridicat restricțiile, partidul lui George Simion a intrat în cădere liberă. Presupusul său procent în sondaje de peste 20% s-a înjumătățit. Totuși cu 10% de la ultimul sondaj dat publicității depășește cu un procent USR-ul.
Crizele, de orice natură, impulsionează mișcările de protest, alimentează nemulțumirile populare, obligă guvernele să ia măsuri populiste. Pe marginea războiului din Ucraina, a crizei gazului și petrolului rusesc, partidele anti-sistem acumulează un capital electoral care, la rândul lui, poate provoca crize politice interne, specifice fiecărei țări. În Franța, de pildă, partidul Marinei Le Pen își va intensifica atacurile împotriva structurilor UE, în timp ce în România AUR deja și-a întors tunurile către UDMR.
În lipsa pandemiei, partidul lui George Simion caută alt adversar și deja l-a găsit. Exploatând legătura de prietenie dintre Putin și Orban militanții AUR au ajuns la concluzia că Ungaria vizează ocuparea Ardealului. Pentru USR este ceva mai greu să-și găsească direcția de atac, însă odată cu deteriorarea climatului economic, pe marginea scumpirilor în spirală, criticând deciziile guvernului, partidul pe care l-a părăsit Dacian Cioloș poate rămâne în centrul atenției.
Nu este lipsit de interes ecoul pe care îl va avea în România exceptarea Ungariei de la respectarea embargoului asupra petrolului și gazelor din Rusia. Viktor Orban și-a asigurat susținerea populației care nu va mai avea de suportat scumpirile la carburanți și gaze.
Datorită abilității diplomatice a lui Viktor Orban va scăpa Ungaria de criza care pare să cuprindă țările UE sau este doar o victorie de etapă? Deocamdată putem remarca un lucru: popularitatea premierului ungar va crește nu doar în rândul comunității maghiare din Ardeal, ci și în rândul populației majoritare românești.
