Are George Simion o strategie?

Asculta acest articol

Abia trecând de 30%, cu tendinţă de scădere pe măsură ce se apropie momentul rotativei, PSD nu are motive să se bucure că în continuare conduce detaşat în raport cu PNL.
Motive de îngrijorare are mai ales PNL. În primul rând nu se observă niciun semn că populaţia ar aprecia măsurile pe care le-a luat guvernul în întregul lui de când Nicolae Ciucă deţine funcţia de prim ministru.
În al doilea rând, imediat în urma lui apare AUR, un partid pe care nu ştie cum să-l califice.
În mod paradoxal pe măsură ce USR atacă guvernarea în ansamblu, acţiunile, declaraţiile belicoase, nu-i aduce niciun profit electoral. Partidul lui George Simion pare să aibă un număr dublu de susţinători faţă de partidul lui Cătălin Drulă. Care să fie motivul? Să fie vorba doar despre personalitatea liderilor, respectiv Simion şi Drulă, sau alegătorii se orientează şi după programul acestor două partide?
Care program? ar putea întreba cineva. Adevărul este că partidele de pe locul trei şi patru nu au un program care să le facă atractive în aşa măsură încât să se poată vorbi despre o formulă de colaborare între ele.
Luând lucrurile aşa cum sunt, 20 de procente ale AUR plus 10 procente ale USR, se adună un 30% care alăturat celor 21,5% ale PNL se poate vorbi despre o majoritate parlamentară care să arunce PSD în opoziţie.
Desigur, este un calcul teoretic, însă el indică viitoarele direcţii de atac ale partidelor de pe locurile trei şi patru. Din păcate nu se poate vorbi despre direcţiile spre care se îndreaptă partidele de sub pragul electoral. S-ar părea că doar Pro România şi PMP mai au un nucelu electoral care le dau speranţe de a continua să fie active.
Victor Ponta nu dă semne că ar dori să se predea în faţa PSD. Nici despre o apropiere de AUR nu poate fi vorba, cu toate că populaţia nu percepe partidul lui George Simion ca fiind extremist.
Sesizând acest aspect, Cristian Diaconescu a încercat cu ceva vreme în urmă să apropie PMP de AUR. A fost aspru sancţionat. În partidul înfiinţat de Traian Băsescu se regăsesc elemente din fosta gardă băsesciană, dar fără nicio perspectivă de a deveni o forţă politică apreciabilă, care să conteze în vreun calcul electoral.
Situaţia este cu atât mai încurcată cu cât nu se întrevede altă variantă de alianţă decât între PSD şi PNL. Paradoxal este că lucrul acesta nu pare să însemne sfârşitul confruntării dintre cele două partide care ocupă locul unu şi locul doi în preferinţele alegătorilor.
O eventuală alianţă PNL-USR nu schimbă datele problemei, nu oferă o alternativă la o grupare de stânga. Mai corect spus, o reunificare a dreptei nu înseamnă naşterea unei forţe care să domine în mod clar PSD şi eventualele aliate.
După alegerile din 2024, conform actualelor sondaje, nu se întrevede nici măcar o coaliţie PNL-USR-UDMR aşa cum a rezultat în urma alegerilor din anul 2020.
Le place sau nu, cele două partide sunt obligate să ia în calcul ascensiunea AUR. Despre o eventuală alianţă, şi chiar colaborare, este prea devreme să se vorbească. Conştient de acest lucru, George Simion pare să aibă grijă de a se comporta în aşa fel încât să nu poată fi acuzat că este liderul unui partid extremist.
Din această cauză el atacă persoane din PNL şi PSD, nu partidele în întregul lor. AUR îşi alege drept ţinte câte un ministru, ignorând partidul din care face parte. Se pare că această strategie dă roade. USR procedează invers. Continuă să atace PSD ca pe vremea lui Liviu Dragnea. În acelaşi timp atacă şi PNL ca întreg, nu ministru cu ministru. După cum se vede, în sondaje, această tactică nu dă roade.