Mai rar, dar apăsat

Asculta acest articol

De ce lovește Traian Băsescu rar, din patru în cinci zile? Pentru că știe că orice minune ține trei zile. Apoi vine o altă minune care ține tot trei zile. Și tot așa până în ziua alegerilor.
De ce nu vorbește foarte mult Mircea Geoană? Pentru că vrea să impună un alt tip de șef de stat, unul sobru, serios, care preferă să facă, nu să vorbească.
De ce atacă frontal Crin Antonescu? Pentru că vine din poziția a treia, are calități pe care adversarii nu le au și vrea să le evidențieze cu mai multă forță.
Evenimentele premergătoare campaniei electorale se derulează cu o viteză mai rar întâlnită. De regulă pre-campaniiile sunt perioade de tatonări, de amenințări nepuse în practică. De obicei odată cu demararea oficială a campaniei se abordează subiecte cu totul noi.  De pildă, un scandal Ridzi nu mai are nicio relevanță. Lumea nici nu mai știe bine cine este Ridzi.
Scandalul Udrea având mai multe încrengături, personajul fiind mai vizibil, are șanse să se prelungească până la alegeri. El pare întreținut din umbră de o parte din liderii PDL, de cei care se tem că diva de la Turism le amenință poziția din partid. Ei nu știu până unde merge relația ei cu președintele Băsescu, nu știu cât de hotărât este acesta să o protejeze în continuare. Unii merg chiar mai departe și spun că Traian Băsescu o pregătește pe Elena Udrea pentru funcția de prim-ministru. Poate acesta este motivul pentru care Cozmin Gușă a depășit limitele bunului simț afirmând că Elena Udrea este amanta lui Traian Băsescu.     Distanța de la Elena Lupescu la Elena Udrea este, totuși, mare. În același timp clasa politică este dominată de un sentiment pudibond. Pe cât de libertine par revistele bulevardiere, tabloidele care se ocpă de artiști, pe atât de pudici sunt politicienii. Gușă este primul și singurul personaj public care a îndrăznit să spună că Udrea este amanta lui Băsescu.
Actuala campanie prezidențială este cu ceva mai murdară decât cele din 2000 și 2004.
Atacurile acoperă o arie mai largă, extinzându-se asupra familiilor candidaților, asupra vieții lor private. Și miza este alta. Lumea se află la o răscruce. Criza modifică structurile de putere financiară. Puterea politică va trece și ea în alte mâini. Asta explică de ce un om de afaceri ca Mircea Băsescu se asociază cu foști generali și de ce un candidat se vede obligat să se asigure de protecția unui miliardar ca Dinu Patriciu.
Forța economică din spatele candidatului Mircea Geoană nu este nici ea de neglijat. Niciodată politicul nu a fost atât de dependent de economic. Reașezarea piețelor financiare modifică și comportamentul liderilor politici. Întrebarea e dacă alegătorii  pot ține pasul cu noua direcție politico-financiară.
Aflându-ne într-o perioadă de criză, fondurile guvernamentale fiind reduse, este de așteptat ca pomenile electorale să fie mai de post. O creștere firavă a pensiilor cu 2 procente, o scutire de impozit pe profitul reinvestit nu vor modifica semnificativ opțiunile de vot. Prin urmare se impune o compensare, prin provocarea unor scandaluri. Traian Băsescu afirmă că în cazul fratelui său este vorba despre o manipulare, că în realitate adversarii săi discreditează instituțiile statului.