Mineriada fermierilor

Asculta acest articol

Modul în care Traian Băsescu a reușit să atragă parlamentul în disputa electorală este exemplar. Poate că de la sloganul “Nu ne vindem țara!” nu a mai existat o temă atât de concretă și în același timp atât de departe de realitate. Este readusă în actualitate figura demnitarului nesimțit, necioplit și corupt. El este pus în relație cu eroul pozitiv, care nu poate fi altul decât cel ce a organizat un referendum pentru stârpirea răului. Ca în cazul sloganului “Nu ne vindem țara”, se mizează pe sentimentele unui electorat nu foarte bine informat, ba chiar ignorant. Parlamentul este expresia supremă a democrației. Că este format din 300 sau 500 de membri este o altă chestiune. Important este să existe și să se manifeste ca principală forță împotriva oricărei forme de dictatură.
Același parlament supus tirului prezidențial, în formula sa uriașă de 471 de membri, a început audierile celor propuși să intre în guvernul Lucian Croitoru. Este greu de spus dacă majoritatea formată după trecerea PSD în opoziție va da aviz favorabil miniștrilor desemnați. Oricum în comisii votul este consultativ, urmând ca în 4 noiembrie guvernul să fie trântit la votul pentru investitură.
Dar chestiunea arzătoare la ordinea zilei este alta. Lupta politică s-a mutat în stradă. Audierile se vor derula în același timp cu manifestările de stradă. Fermieri din toată țara, crescători de oi, de capre și vite, iau guvernul la întrebări. Ei nu și-au primit subvențiile la timp. Intră în iarnă fără să aibă siguranța că vor putea ieși în primăvară cu efectivele întregi. Ideea e că nu din cauza parlamentului nu s-au primit subvențiile. Guvernul este cel care se face vinovat. Întrebarea e: dacă am fi avut un parlament unicameral format din 300 de oameni s-ar fi dat subvențiile la timp? Un guvern care nu se supune voinței a două camere legislative cu atât mai puțin se va supune voinței unuia unicameral. Așadar, soluția pentru rezolvarea problemelor din țară trebuie căutată altundeva, în zona executivului. Oameni simpli, fermierii au înțeles rolul pe care îl joacă președintele Băsescu și s-au îndreptat spre Palatul Cotroceni. Ieri s-au putut vedea scene familiare anilor ‘90. Fermierii s-au îmbrâncit cu jandarmii ca în scenele de la mineriadă, dar până la o mineriadă a fermierilor mai e doar un pas. Protestatarii au aruncat asupra reședinței prezidențiale cu ouă și răhățele de oaie și capră. Traian Băsescu nu a venit în față să stea de vorbă cu oamenii.
Cu toate acestea în această campanie se vorbește despre puterea din stat cu rol legislativ. Mai degrabă trebuie pusă problema reducerii guvernului. Lucian Croitoru, primul ministru desemnat, a desființat câteva ministere, din cele 22 din timpul coaliției PDL-PSD rămânând doar 14.
Fiecare rând de alegeri este în sine un referendum. Alegerile dau un nou suflu dezvoltării, dar au și menirea de a stopa o eventuală evoluție proastă. Un primar ales prin vot direct după patru ani, dacă nu-și face datoria, este schimbat. La fel se întâmplă în cazul parlamentarilor și în cel al președintelui țării. Când sunt motive să fie menținut în funcție alegătorii îl votează și a doua oară. Când balanța înclină invers, șeful statului este schimbat. Acesta este mecanismul simplu și modalitatea concretă de a merge mai departe. La alegerile din 22 noiembrie oamenilor li se cere să se pronunțe despre o altă instituție. Nu are nicio logică. Subvențiile nu din cauza parlamentului nu s-au plătit, ci din pricina executivului din care face parte și președintele. Cam despre asta este vorba. Asistăm la o campanie electorală întoarsă pe dos.