Asculta acest articol

În vreme ce guvernanţii devin tot mai conştienţi că s-au poticnit în actul guvernării şi caută soluţii, unele la prima vedere ciudate, social-democraţii au organizat un congres grandios.  Ar putea fi asemănat cu unele din congresele anterioare ale PCR, dar faţă de acestea sunt şi multe deosebiri. Numărul exagerat de mare de participanţi, un anumit tip de festivism, culoarea roşie dominantă, organizarea aproape nelacunară, elaborarea din vreme a documentelor şi derularea punctelor de la ordinea de zi după o regie riguroasă, ar aduce în discuţie elemente cunoscute de la congresele fastoase de dinainte de 1990. Dar sunt şi mari deosebiri. Pe atunci partidul era în mod cert considerat ca veşnic triumfător, o teză pe care apoi se construiau şi documentele de partid şi teza era întrevăzută şi în modul de organizare al congresului. Era mult mai multă solemnitate, congresele acelea erau dominate de autoritatea indiscutabilă a liderului, a primului secretar, o persoană mai importantă chiar şi decât Dumnezeu. Erau trasate sarcini nu numai partidului, dar şi populaţiei ce avea apoi obligaţia să le studieze ca pe Vechiul şi Noul Testament. Acum lucrurile s-au simplificat fundamental, sunt chiar cu totul altceva. Programul de guvernare prezentat de Adrian Năstase emite doar unele principii, urmând ca el să se cristalizeze abia când PSD ajunge la guvernare. Nu a mai fost vorba la Congresul PSD de construcţia unei noi societăţi, după cum se formula pe vremea aceea, s-a pus în discuţie doar conceptul de stat optimal, statul care orientează resursele în comunitate. Un concept ce ar fi trebuit explicat mai pe îndelete. De asemenea, Congresul PSD nu a anunţat obiective pe termen lung, după cum se întâmpla la congresele de dinainte de 1990. Acum obiectivele au devenit imediate şi au fost fixate pentru săptămânile următoare. Marea bătălie pe care şi-a propus-o PSD este dezbaterea şi votul la moţiunea de cenzură ce urmează să fie înaintată Parlamentului în această săptămână care abia începe. În privinţa structurilor interne ale partidului, acestea au căpătat un nou sens prin modificările din statut. Preşedintele partidului va fi ales de acum de toţi membrii partidului, ceea ce înseamnă că va avea o legitimitate sporită faţă de liderul actual al PSD. O legitimitate sporită, dar şi drepturi mai mari în acelaşi timp, asupra membrilor, a organizaţilor din teritoriu, blocând într-o mai mare măsură forţa centrifugă a liderilor locali. O altă amploare va avea şi desemnarea candidatului la preşedinţia României, care va avea asigurat un sprijin mai larg din teritoriu. Toate acestea în vreme ce guvernul şi şeful statului sunt frământaţi de neaşteptata criză instituţională creată de protestul lucrătorilor din finanţe. Ca Alexandu Macedon care a tăiat dintr-o lovitură de sabie nodul gordian, guvernanţii se gândesc acum să desfiinţeze Ministerul Finanţelor. Fiecare dintre compartimentele acestuia ar urma să treacă în organigramele altor ministere, în felul acesta dispărând fermentul stimulentelor, cauză acum a nelinştii guvernamentale.