Asculta acest articolIn cadrul manifestarii va fi proiectat un scurtmetraj cu o coloana sonora realizata de Grigore Lese
[slideshow id=5106]
Fotograful Razvan Voiculescu si-a propus sa conserve satul romanesc. Dupa ce a calcat pe urmele unui fost locuitor al |arii Lapusului, Razvan a realizat un proiect fotografic de conservare a zonei pe care a ajuns sa o pretuiasca tocmai pentru lipsa ei de modernitate. Un loc inca autentic, unde oamenii sparg nuci cu ciocanul pentru malai, fiind feriti in schimb de angoasele, stresul sau preocuparile artificiale ale orasenilor.
“Cat am hoinarit acolo, privirea mi s-a convertit la un alt ritm, in care eram lasat sa starui, sa inteleg, sa ma confund cu ce vad, sa ajung pana la fibra culorilor, a cutelor, a brazdelor, a tacerilor”, scrie fotograful in prefata albumului sau. Albumul “Destine ~ncrustate. |ara Lapusului” va fi lansat luni, 22 noiembrie, de la ora 19, in Sala Constanta a Hotelului Mariott din Bucuresti. Lansarea albumului va fi insatita de proiectarea unui scurtmetraj a carui coloana sonora este semnata de emblema muzicala a |arii Lapusului, Grigore Lese. Eroii acestui proiect fotografic sunt lapusenii, intinsi pe 17 localitati si “nemiscati de 100 de ani”, oameni tonici cu mintea limpede, care traiesc din pamant si din negotul marunt cu lapte si legume, care isi menajeaza bivolii, cum ii descrie Razvan Voiculescu.
Nu stia nimic despre Tara Lapusului
Jurnalistul Ionut Dulamita a realizat un consistent interviu cu Razvan Voiculescu pe care l-a publicat pe blogul sau si pe Hotnews. Reproducem cateva din gandurile artistului fotograf legate de oamenii si locurile Lapusului. Voiculescu nu stia absolut nimic despre aceasta zona, pana ce s-a intalnit cu un “personaj” care, dupa ce i-a vazut lucrarile, s-a aratat dispus sa-l ajute financiar sa realizeze un album pe care dorea sa-l dedice tatalui sau, Vasile, decedat. “Pentu mine, ca fotograf, a fost o mare bucurie sa realizez ca, nevenind turismul peste ei, in detrimentul lor cumva, pentru ca orice turist aduce bani, aveam o plaja deschisa in care se gasesc lucruri inca nemoderne, autentice. ~n doi ani si jumatate am fost de vreo sapte-opt ori acolo, cate doua-trei saptamani, sa prind mai multe culori, mai multe sate, sa cunosc oameni. Am urmarit povestea lui Vasile. Casa in care s-a nascut, care e atestata la 1780, se afla la Muzeul Satului din Baia Mare. A invatat in biserica veche a satului Costeni, atestata pe la 1790, o biserica clasica din lemn, de tip maramuresean”, spune Voiculescu.
Biserica, valtorile, horincia, bivolul
Voiculescu povesteste despre cateva din “obiectivele” satului Costeni pe care le-a luat in vizorul aparatului sau< “La biserica am cautat elemente unde omul care a construit-o si-a lasat un semn. Am o serie intreaga de elemente din biserica. La munca pamantului m-am directionat mai intai catre relationarea dintre taran si pamantul ca peisaj. M-a mai interesat relatia dintre bivol si ei, de exemplu. Bivolul e foarte special. Pare foarte ascultator, dar daca nu te place, chiar daca vrei sa-l mangai, o sterge cu car cu tot. Lapusenii ii apreciaza foarte mult laptele, care e de vreo sapte-opt ori mai gras decat cel de vaca dar tot de atatea ori mai putin. Dar e bun, bun, bun, asa ca ii menajeaza, foarte rar ii folosesc pentru tractiune. ~i lasa sa se bage in balti, sa le fie bine si sa produca cat mai mult lapte”. Fotograful a ajuns si la valtori, care sunt un fel de masini de spalat taranesti, ce functioneaza pe baza unui sistem de ghidare a apei. Toata suflarea satului isi spala cergile si covoarele la valtoare. Horincia este un fel de loc de pelerinaj pentru lapuseni. “Cand se aude ca cineva are o cantitate mai mare, ca-s mere, ca-s prune, ca-s pere, trec pe acolo, mai gusta, mai vorbesc ceva. Cei care intretin horincia, toarna apa si vad de foc, fac cu schimbul, de obicei. Asta si pentru ca o data la patru-cinci ore se cam abtiguiesc si se duc la culcare si alti doi ii schimba. Auzi toate povestile satului acolo”, spune Razvan Voiculescu.
Fii primul care comentează