Scriitor la ziar – Prin cenusa fostului Imperiu

Asculta acest articol

Baia Mare sau orasul pe care-l gasesti in arhivele imperiale are un pitoresc aparte. De la statiunea climaterica pe gustul vienezilor si pana la numeroasele case de toleranta. Oras cu femei frumoase si darnice – nu-i asa! Nurii care atrag si genereaza prosperitate. Plus samburii de aur ce se gaseau pana in Baia Sprie, Cavnic ori Baiut. Aurul genereaza frumusete. Frumusetea aduce prosperitate. Orasul in care se calatorea de la Gara in Centrul Vechi cu trasurile. Pe post de taximetre. Daca mai adaugam si miza culturala, Scoala de pictura cu Hollosi, Ziffer ori Thorma, avem toate datele unui soi de Barbizon in care a invins civilitatea, europenismul, multiculturalitatea etc., etc. Un astfel de oras traitor din minerit, din turism, din arta avea toate datele unei capitale a Europei. Baia Mare! Sunt marturii de epoca cum ca marii artisti ai Baii Mari pictau si pe vodca si pe bere, asa ca prin casele minerilor a aparut cultura de miza. Cand cresti si-ti traiesti copilaria printre tablouri negociate de parinti pe la bodegi, farmecul vietii devine pregnant. Si totusi… azi supravietuitorii acelor epoci vand tablouri ca sa-si mai prelungeasca vietile. Un medicament, doua paini si o margarina sunt echivalentul unui tablou de scoala baimareana. Azi, orasul e prafuit. Oamenii se imbraca prost. Bucuria de a trai a fost inlocuita de incrancenare. Blocurile comuniste au pe casa scarilor mazgalituri ale copilasilor. “Furt calificat”, scriu odraslele acestor vremuri. Orasul “furtului calificat” pare a fi devenit Baia Mare. Personaje parca nascute dintr-o imaginatie exacerbata fac zgomot intr-un oras obisnuit cu tacerea delicata generatoare de performanta. Azi, in orasul de la poalele Dealului Florilor bataliile se dau intre un Mircea Dolha, de pe la PSD, un Cristian Anghel, de pe la PNL, ori un Mircea Man, de pe la PDL. De fapt, sarea si piperul vietii aflate la vedere il constituie dosarele penale si nu realizarile comunitare. Azi o plimbare prin orasul de altadata este practic imposibila. Picioarele ti se afunda parca intr-un strat gros de cenusa. Ai sentimentul ca te-ai pierdut, ca nu te vei mai regasi. Te plimbi de fapt prin “cenusa fostului Imperiu”. Si cam atat!

Marian Ilea