Bun venit, 2011! Ce ne promiti?

Asculta acest articol

Imi repet urarile de LA MULTI ANI! catre dumneavoastra, iubiti cititori. Ma intreb cu voce tare acum la inceput de an si va indemn sa incercam impreuna un excurs prin intinderea anotimpurilor abia promise sub acolada lui  2011< cat de multe ne-ar putea aduce din cate ne gandim noi ca ar face bine planetei si noua tuturor? N-am sa va ascund ca mi-as dori cel mai tare sa primim vesti bune dinspre Orientul Mijlociu. Daca de doua mii de ani stim ca exista o rana deschisa ce se incapataneze sa miroasa a praf de pusca, de mai bine de jumatate de veac ni se promite pace sub maslinii Ierusalimului. Vreau sa cred ca a sosit clipa pamantului vestita, precum zicea poetul, sa putem respira si in acest loc de pe glob un aer “mai slobod, mai curat”. Pretuiesc navetele diplomatice care tintesc spre armonizarea gandurilor in randul celor chemati sa consfinteasca pacea in apropierea Locurilor Sfinte ale Crestinatatii – Nazaret, Bethleem, Golgota, Mormantul Mantuitorului. Dar ma castiga mult mai convingator pasul inainte deja comis pe calea cea buna, castigul concret in materie de liniste si buna intelegere intre natiile destinate sa traiasca in aceasta zona greu incercata. Ma numar printre cei care vor sa spere ca 2011 isi poate adjudeca merite speciale in potolirea vrajbei dintre israelieni si palestinieni. Bucuros voi fi cand am sa aud uralele infratite ale celor doua comunitati insemnand recunoasterea reciproca – crearea, in sfarsit, a unui stat palestinian independent si, respectiv, recunoasterea existentei statului Israel. Daca tot suntem in Orient, sa speram in vesti linistitoare dinspre Afganistan si, respectiv, Irak. M-am saturat sa fiu invitat sa retin statisticile devastatoare de pierderi de vieti omenesti in teritoriul a doua tari ce apartin unor civilizatii de speciala stralucire in concertul civilizatiilor lumii. In ambele tari, trupe straine sunt angajate in batalia pentru democratie.

Victoriile exista dar nici numarul si nici amploarea lor nu sunt in masura sa ne linisteasca. Luminita izbanzii finale ramane inca departe la capatul unui tunel lung, intortochiat si extrem de greu de strabatut. Retragerile anuntate de Casa Alba dau de inteles ca anumite limpeziri sunt posibile. Dar ne-ar trebui garantii ca orice inceput are si un sfarsit… Are 2011 aceasta forta de convingere? Pacifistul din mine asteapta stiri incurajatoare si din acele locuri unde pistoalele mocnesc sub patura. Ma refer la ceea ce politologii numesc razboaie inghetate. Isi mai aduce cineva aminte cand si-a dat drumul conflictul din Nagorno-Karabach? De situatia exploziva din Transnistria nu mai intreb ca s-a nascut sub ochii nostri. Dar starea de lucruri din teritorii aflate in granitele nationale ce poarta un nume si in realitate sunt gestionate de vecini indatoritori, indiferenti la ce zic altii (Osetia de sud, Abhazia)? Intreb din nou< ne poate promite anul pe care abia il incepem daca nu mutarea finala macar schimbari de turatie pe fagasul normalitatii? Mi se pare normal sa fim preocupati de tot ceea ce poate prezenta riscuri majore pentru linistea Planetei. Am salutat la vremea respectiva noua intelegere dintre SUA si Federatia Rusa prin care se procedeaza la reducerea armamentului nuclear. S-a ajuns aici in urma unor prelungite si matematic tinute in mana negocieri intre expertii in domeniu. Dar arme nucleare mai au si altii. Sau le pot avea. Nu suntem in epicentrul tematic al acestor preocupari dar nici nu cred ca putem sta linistiti la gura sobei, sub pretextul ca nu ne priveste pe noi. Sa ne fie indiferent ce se zvoneste in legatura cu avansurile Iranului in sfera experimentului nuclear, care oricat de pasnic in forma poate oricand sa capete continuturi amenintatoare? Exemplul Coreei de Nord este la randu-i preocupanta pentru comunitatea internationala. Ne-ar furniza mai multa liniste intrarea in reguli a tuturor actorilor care ne sperie prin indiferenta lor la ce zic altii.

Va fi 2011 capabil sa ne transfere mai multa liniste si din acest punct de vedere? Raspunsurile, deocamdata “in plic”, precum obisnuiesc sa comunice sahistii. Noi ne putem promite sa inventariem totul, la bani marunti, la sfarsitul anului pornit la drum.

Nicolae Bud