Viata, deocamdata – Nimeni nu-i mai actual decat Eminescu

Asculta acest articol

Acest text a fost scris si publicat de Mihai Eminescu in urma cu mai bine de 130 de ani. Se vorbeste (si se va mai intampla acest lucru) despre actualitatea “omului deplin al culturii romane”. Va prezint un scurt fragment dintr-un articol mai amplu. Schimbati doar cativa termeni si veti observa ca ar putea fi publicat fara probleme in orice ziar cu pretentii din zilele noastre. “De cand lumea nu s-a vazut ca un popor sa stea politiceste sus si economiceste jos. Amandoua stau intr-o legatura stransa< civilizatia economica e muma celei politice (…) Sa fi zis cineva ca cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%, ca cei ce combat functionarismul vor spori numarul posturilor cu sutele, ca cei ce sunt pentru independenta alegatorilor vor face pe functionar sa atarne atat de mult de autoritati incat aceste mii de oameni sa voteze conform comenzii din Bucuresti ca se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavoda-Constanta, care nu face nici cinci, si ca patru milioane din pretul de cumparatura se va imparti intre membrii Adunarilor. Multe altele s-au intamplat si se intampla zilnic, fara ca opinia publica sa se mai poata irita macar. Nu exista alt izvor de avutie decat munca sau sustragerea, furtul. Cand vedem milionari facand avere fara munca nu mai e indoiala ca ceea ce au ei a pierdut cineva. Mita e-n stare sa patrunda orisiunde in tara aceasta. Pentru mita capetele cele mai de sus ale administratiei vand sangele si averea unei generatii. Oameni care au comis crime grave se plimba pe strazi, ocupa functiuni inalte, in loc de a-si petrece viata la puscarie. Functiunile publice sunt, adesea, in mainile unor oameni stricati, loviti de sentinte judecatoresti. Spre exemplu< un om e implicat intr-o mare afacere pe cat se poate de scandaloasa, care se denunta. Acest om este mentinut in functie, dirijeaza insusi cercetarile facute contra sa, partidul tine mortis a-l reabilita, alegandu-l in Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calca fagaduielile facute natiei in ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanti ai vointei legale si sincere a tarii. Cauza acestei organizari stricte e interesul banesc, nu comunitatea de idei. O organizare egala cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscarie”.

Au trecut mai mult de 130 de ani de atunci. Din pacate pentru noi, romanii, trebuie sa recunoastem ca am cam frecat menta si am jucat batuta pe loc.