Asculta acest articolPrimesc pe email o analiza plina de umor asupra personajelor principale din basmele romanesti. N-am stat prea mult pe ganduri si am decis s-o ofer cititorilor. Orice aluzie la unele persoane contemporane nu-i deloc intamplatoare. Imparatul e un mos senil si complet incompetent. Singurul merit ca a ajuns imparat e ca a fost primul nascut. Nu e in stare sa aiba grija de fiice, prin urmare ma intreb cum mama dracului ar putea avea grija de ditai imparatia. Nevasta-sa lipseste din peisaj, e subinteles moarta si l-a lasat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindca mosul are vreo 70 de ani si aia mica in jur de 16. Desi e inconjurat de dregatori, sfatuitori, cand e sa ia vreo decizie iti vine sa-l iei la palme. Fata cea mare si fata cea mijlocie sunt niste strambaciuni nasoale, plate si complexate, care-si urasc sora mai mica pentru ca e mignona, are fund, tate, e aia rapita, ba se mai si marita inaintea lor. Sunt atat de jenante ca nici un zmeu nu le vrea. Fata cea mica e aia rasfatata, bunaciunea invatata sa i se faca toate poftele. Mai e si curva de mica. Nici nu vreau sa vorbesc mai mult despre ea, ca ma enervez. Fat-Frumos, de obicei, e unul caruia nu i-a placut cartea, frumusel si efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat sa frece menta in continuare si sa se ia la tranta prin iarba cu oile, cu fratii lui sau cu flacaii satului, dar vrea sa dea lovitura. Si, cand boul de imparat da sfoara-n tara cu fiica-sa si tronul premiu, normal ca se prezinta primul. Habar n-are cum arata fata imparatului, dar nici nu-l intereseaza prea mult, de fapt vrea imparatia. Calul e singurul personaj pozitiv din toata povestea care merita apreciere. Inainte de episodul cu jaratec, zace slab, bubos si rapciugos in grajd, ceea ce arata inca o data ca imparatul e un idiot – nu asa te porti cu o asemenea comoara. Calul e cel care ii face strategia lui Fat-Frumos, in vorbe putine si concise. Nu zice prea multe pentru ca probabil ii este jena sa intre-n vorba cu un oportunist analfabet. Zmeul e un tip hotarat, energic si fortos. Probabil are un nas cat toate zilele, umbla neras, e paros si are palmele tabacite. Asta ce ne spune? Ca e un om care munceste! A tras din greu ca sa ajunga unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Asa merg lucrurile pe taramul celalalt, acolo nu-ti da nimeni un castel ca te cheama imparatul nu-stiu-cum. E sigur ca Zmeul si-a cladit palatul cu mainile lui. Bine, o mai fi avut niste muncitori pe care i-a mancat dupa aia, dar sunt convins ca a stat cu ei acolo, pe capul lor, sa vada cum pun aia marmura si gresia in baie, sa nu-l traga-n piept si sa-l fure. Si mi se pare normal sa-i manance la sfarsit, stim cu totii cum sunt muncitorii romani. Mai stim ca are o mosie imensa, populata cu tot felul de jivine ticaloase. Chiar credeti ca e usor de administrat asa ceva, sa-i tii in frau pe toti aia? Pai aia nu sunt prosti ca taranii imparatului, daca nu stai cu pleoapa pe ei te trezesti ca te alunga din batatura. Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscator de oameni, un excelent strateg militar si un bun trezorier. Deocamdata ma sui pe o sa si descalec maine pentru a continua povestea.
Fii primul care comentează