Asculta acest articolZiarele Cronica Sătmăreană și Friss Ujsag s-au raliat imediat avântului revoluționar, dar au apărut și publicații noi. Astfel în 10 ianuarie 1990 a apărut prima publicație privată urmată de două reviste de cultură Poesis și Pleiade. Săptămânalul “Solstițiu” s-a transformat în cotidianul “Informația Zilei”, revista “Poesis” condusă de George Vulturescu, continuă să apară neîntrerupt de 35 de ani, iar revista “Pleiade” fondată de Radu Ulmeanu a făcut o pauză, apoi a continuat sub un titlu nou, “Acolada”.
Cu ocazia acestui “jubileu” de 35 de ani un grup de scriitori s-au gândit să propună ridicarea unui monument Mihai Eminescu la Satu Mare. O primă întâlnire are loc vineri, 10 ianuarie, ora 15, la Poesis.
Dar ajunge cu problemele de cultură. Lumea are alte preocupări. Politica dă peste noi, nu contează că este 1 decembrie, că este Crăciunul sau Boboteaza, politicienii sunt la lucru. Nu în sensul că ar munci efectiv, ci mai mult cu vorba. O coaliție de guvernare înseamnă mai multe partide împreună. Însă a fi împreună înseamnă a se certa.
Cum principala armă a unui politician este vorba, din cauza prea multelor declarații contradictorii nu reușesc să se înțeleagă nici asupra celor mai simple probleme. Am văzut anul trecut câte dispute au fost pe datele celor patru tipuri de alegeri. Anul acesta sunt doar alegeri prezidențiale și tot nu au reușit să se înțeleagă dintr-un foc asupra datei. Aflăm acum că s-au oprit asupra datei. Primul tur va avea loc în 4 mai, deci legat de zilele libere de 1 mai, iar la doilea tur va avea loc în 20 mai.
Un hop a fost trecut. Urmează desemnarea candidaților prezidențiali. În centrul atenție este candidatul coaliției. Va rămâne Crin Antonescu candidatul unic al coaliției PSD-PNL-UDMR-Minorități?
Cum întotdeauna apare câte un factor defector, de data aceasta radicalul liber este Victor Ponta. Luat de PSD din nou în căruță, fostul președinte al PSD, fostul fondator al partidului Pro România, ajuns deputat pe listele PSD, se mai gândește dacă va candida sau nu. Evident că nu din partea coaliției. Gândul îl duce spre tabăra suveraniștilor. Dar să-l lăsăm pe Victor Ponta să se descurce singur, și să ne întoarcem la probleme generale.
Dincolo de alegeri se află realitatea dură. Economia are nevoie de soluții din partea guvernului pentru a rămâne pe linia de plutire. Măsurile cuprinse în conceptul mai larg de “reformare a statului” au început timid, cu înghețarea salariilor la bugetari, cu eliminarea facilităților la anumite categorii, de exemplu IT-iști, cu amânarea majorării pensiilor. Sunt măsuri dureroase, dar necesare pentru scăderea deficitului pentru că altfel România nu mai primește bani din fondurile europene.
Dificultatea în care se găsesc partidele și conducerile lor este reală. Politicieni par să spună “Ne certăm, dar din punct de vedere politic este corect să avem opinii diferite.” Există pe scena politică multă furie și răutate.
Cu cât disputele sunt mai interesante cu atât mai mult se amână luarea unor decizii necesare, bune pentru țară. Partidele mai degrabă cunosc punctele slabe ale adeversarilor decât propriile defecte. Cu cât relațiile dintre partide sunt tot mai proaste cu atât mai mult lumea refuză să-și pună speranțele în capacitatea actualelor partide de a guverna bine țara.
În așa numita tabără pro-europeană sunt disensiuni majore, de-a dreptul istorice. În rândul partidelor noi, zise suveraniste, sunt, de asemenenea, discordii majore. În AUR sunt deja două tabere. Diana Șoșoacă, lidera SOS România, atacă mai abitir AUR-ul lui Simion și POT-ul lui Georgescu decât dă în partidele de la putere.
Toate aceste certuri, dispute, controverse, trebuie judecate în termeni economici. Adică țara arde, iar politicienii se înghesuie să arunce mai mult gaz pe foc.
Avem, într-adevăr, o coaliție politică destul de puternică în sine, dar să nu uităm că, în politică, a fi împreună înseamnă a se certa.
Fii primul care comentează