Asculta acest articolÎn acest weekend s-au desfăşurat câteva evenimente notabile în domeniul educaţiei. Ministrul de resort a prezentat premierului propunerea de a se renunţa la 20.000 de suplinitori necalificaţi şi acelaşi ministru a continuat discuţiile şi analizele de reformulare a procesului de învăţământ cu liderii sindicali.
Se fac auzite nenumărate obiecţii şi la unul, şi la altul dintre cele două evenimente. Renunţarea la suplinitorii necalificaţi ar deregla structura şcolilor, dat fiind faptul că ar trebui comasate clasele pentru ca să predea obiectele de învăţământ numai profesori calificaţi. De asemenea, o decizie ca aceasta, luată dintr-un cabinet ministerial, nu pare a fi conformă cu realitatea din şcoli, nenumărate unităţi de învăţământ funcţionând cu foarte puţini dascăli calificaţi şi cu numeroşi suplinitori. Prin aplicarea brutală a acestei decizii fie că în unele şcoli se vor forma clase mamut, mărind dificultatea predării şi învăţării, fie că în alte părţi şcolile vor fi puse în situaţia de a-şi înceta activitatea.
Nu este cântărită suficient această măsură, scopul ei de a micşora cheltuielile cu personalul didactic având în unele zone consecinţe negative pentru procesul de învăţământ.
În fiecare weekend ministrul educaţiei a decis să analizeze şi să negocieze cu liderii de sindicat o reformă în învăţământ. După cum ne amintea în urmă cu două zile un politician, în 10-12 ani Legea învăţământului a fost modificată de 140 de ori. Dar niciuna din aceste modificări nu a avut posibilitatea de a fi probată în practică, renunţându-se de îndată la ea. Mai mult decât atât, în ciuda acestor modificări nivelul învăţământului a scăzut vertiginos, declinul fiind receptat şi în aceşti ani.
Una din primele întrebări puse este de ce situaţia viitoare a învăţământului este analizată şi negociată cu liderii de sindicat şi nu cu un grup de experţi din educaţie. Singurul răspuns s-ar găsi în faptul că suntem într-un an electoral şi politicienilor nu le este indiferentă contribuţia sindicatelor la asigurarea unor voturi. O comisie de experţi ar fi neutră din punct de vedere politic şi, deci, neînsemnată în perspectiva alegerilor. Având în vedere miza mare a prezidenţialelor din această toamnă, se trece cu uşurinţă peste faptul că liderii de sindicat au alte priorităţi şi au o tangență mai superficială cu conţinutul învăţământului.
Din propunerile în discuţie se vede o tendinţă de simplificare a examenelor şi a Bacalaureatului. Se vor da doar trei examene scrise la finele liceului. Dar este ridicol argumentul ministrului, acesta propunând simplificarea ca să nu mai fie tentaţi elevii să copieze, tentaţia aceasta manifestându-se când sunt mai numeroase examenele Bacalaureatului.
În sfârşit, nu este scopul nostru ca aici să detaliem. Vedem doar că preparativele pentru o reformă nu sunt făcute în mod temeinic, ci în stil pompieristic, urmărindu-se rapida aplicare a acestora în urma unor discuţii în weekend şi prin asumarea răspunderii guvernamentale. Intenţia aplicării acestor noi propuneri de reformă este anul şcolar care va începe în această toamnă şi nu cel următor, desigur necesar pentru a pregăti aplicarea acestora.
De asemenea, avem certitudinea că un nou ministru, dintr-un nou guvern, va socoti la rândul său că măsurile luate acum nu sunt temeinice pentru viitorul învăţământului românesc şi va proceda la modificarea lor. Astfel învăţământul va fi într-o perpetuă schimbare, cel puţin o dată la patru ani, dacă nu mai repede, şi va continua aceeaşi “abrambureală” în învăţământ ca şi până acum.
Fii primul care comentează