VIAȚA CULTURALĂ RURALĂ ÎN PERIOADA COMUNISTĂ

Activitatea culturală la Gospodăria Agricolă Colectivă “Petőfi Sándor“ din Botiz

Asculta acest articol

Dar, pe lângă munca lor zilnică pentru înflorirea gospodăriei, țăranii colectiviști din Botiz nu au uitat nici munca culturală, munca pentru luminarea minții. Gospodăria a alcătuit o echipă de cor și jocuri, în care au fost atrași și țărani muncitori din comună.

Uneori, echipa s-a deplasat și în alte comune, vizitând pe țăranii muncitori din Micula și Agriș, prezentându-le un program artistico-cultural și dovedindu-le cât de fericită este viața colectiviștilor.

CERCUL AGROTEHNIC

Nu demult, membrii gospodăriei agricole colective din Botiz au hotărât să înființeze un cerc în care să învețe din agrotehnica sovietică. Zis și făcut. Cercul agrotehnic al gospodăriei a fost creat, iar numărul țăranilor colectiviști care s-au înscris a fost de 30.

„Eu am avut ce învăța la lecția de azi” — a spus cu bucurie în ochi țăranul colectivist Tivadar Petru, șeful brigăzii numărul patru, la prima lecție a cercului agrotehnic, când s-a vorbit despre organizarea muncii în brigăzi și despre normele individuale.

„Acum văd clar de ce n-a mers treaba bine la săpat, în brigada mea și în alte părți. A mers așa tocmai din cauza neorganizării muncii. Tot de aceea a fost o diferență nu numai între brigăzi, ci chiar și între membrii brigăzii noastre.”

Și discuții de acest fel au continuat până târziu, la ele luând parte și brigadierul Szabó Gheza, Füle Varvara și alții.

Cărțile sunt iubite de țăranii colectiviști

Ce-i drept, înainte de a intra în colectiv, oamenii citeau puțin. Care de care era slugă pe la Corodan sau pe la cei doi Șandori, chiaburi care îi puneau la lucru de li se întuneca lumea dinainte. În colectiv însă, au prins dragoste de carte.

Unul după altul, colectiviștii care știau un pic să buchisească s-au apucat de citit. Așa, de pildă, romanul „Pământ desțelenit” de A. T. Șolohov a fost citit de 25 de colectiviști, nepunând la socoteală cititul în grup. Colectivistul Bulecaret, de pildă, după ce a citit singur cartea, a început s-o citească și în colectiv, unde au participat familia lui, familia lui Halasz Ștefan, Varga Geza și alții.

Tot așa au făcut și colectiviștii Foți Alexandru, Sincar Iosif și grupul lor, din care fac parte Toth Iunker, Nichita Mihai și Mihai Ion, care au terminat cititul romanului zilele acestea.

Se citesc și multe broșuri, în special cele agricole, apoi ziare ca „Romániai Magyar Szó”, „Albina”, „Tartós Békéért”, „Pentru Pace Trainică” – toate acestea contribuind la luminarea minților lor.

TOȚI NEȘTIUTORII DE CARTE ÎNVAȚĂ SĂ SCRIE ȘI SĂ CITEASCĂ

Paisprezece colectiviști mai sunt încă în gospodăria agricolă colectivă din Botiz care nu știu — așa cum trebuie — să scrie și să citească. Dar învață toți, la cursurile de alfabetizare.
Mulți dintre ei, cum e Sincar Iosif, care nu cunoscuse deloc scrisul și cititul, astăzi citește ziarul și scrie. Vancsa Imtim, spre pildă, are 42 de ani, iar neștiința a avut rădăcini adânci, de atâția ani, în mintea lui.

Dar el a învins-o.
De acum, deslușește destul de bine slovele, iar la scris, deși nu merge totul strună, rândurile nu-s chiar drepte, dar încet, încet, tot o scoate la capăt.
S-au apucat cu tragere de inimă colectiviștii din Botiz să-și lumineze mințile, mai ales acum, când li s-au mai împuținat treburile gospodărești. Și ei vor ieși învingători, căci sunt hotărâți să învingă neștiința și întunericul.

În gospodăria agricolă colectivă, neștiința nu mai are ce căuta.
Cartea, cultura, știința vor învinge!

Pop Simion, corespondent din Satu Mare

Scânteia, 18 ianuarie 1951, nr. 13