Asculta acest articolMici șicane, vorbe în doi peri, ceva de genul “bate șaua ca să priceapă calul” se întâmplă între ALDE și PSD. Încurajat de rezultatele unor sondaje, partidul lui Călin Popescu Tăriceanu renunță la tăcerea de până acum încercând să-și impună vocea proprie. Dacă într-adevăr liderul ALDE se gândește să candideze la președinție, trebuie să se impună ca un politician cu o viziune proprie, nu ca un simplu apendice al PSD.
Prin urmare, dacă dorește să-și atingă obiectivul, Tăriceanu trebuie să se detașeze ușor de PSD și să aplice constant replici la adresa liderilor PNL. Ezită să atace PSD frontal, la fel cum are grijă să nu jignească sensibilitatea membrilor de rând PNL. În perspectivă nu foarte îndepărtată, are nevoie și de voturile social-democraților, dar și de cele ale liberalilor.
Există o strategie eleborată în acest sens? Dacă nu există înseamnă că ALDE este o simplă improvizație, un partid complementar înființat cu unicul scop de a menține PSD la guvernare.
Și asta este suficient pentru un partid oportunist care își propune să se alieze de fiecare dată cu partidul care câștigă alegerile, dar nu are suficiente mandate pentru a forma o majoritate parlamentară. O astfel de formațiune este UDMR. ALDE are, totuși, ambiții mai mari. Cel puțin din punctul de vedere al președintelui său.
Până acum, fără excepție, alianțele politice și coalițiile de guvernare s-au destrămat din cauza ambițiilor personale ale liderilor. Tăriceanu a rupt alianța cu Băsescu, la jumătatea mandatului. Crin Antonescu s-a despărțit de Victor Ponta la fel, cam pe la jumătatea drumului.
Mergând mai departe de Alianța DA din 2004 (PNL și PD), de USL (PSD+PNL) care a câștigat alegerile din 2012, nici prima mare unire a forțelor politice, CDR, nu a avut o viață lungă.
Să fie altfel prietenia politică dintre PSD și ALDE? Mai corect, dintre ALDE și PSD, pentru că buturuga mică răstoarnă carul mare. Dacă se respectă tradiția trădărilor, a divorțurilor politice, înseamnă că nici actualele partide de guvernare nu vor merge mult timp împreună.
Premisele despărțirii sunt create dacă sunt respectate anumite principii doctrinare și ideologice. Întrebarea este dacă PSD și ALDE mai au principii. Până acum partidul lui Tăriceanu nu a reacționat deloc la măsurile populiste, stângiste, luate de PSD.
Tăriceanu speră să salveze doctrina liberală atacând tema libertății individuale. Mai concret se poziționează împotriva DNA și SRI, care ar afecta drepturile și libertățile omului. Critică și poziția PNL în această speță. Însă nu are curajul să atace aberațiile stângiste ale PSD.
De ce? Odată pentru că vrea să-și mențină partidul la guvernare, considerând că astfel crește în sondaje, iar în al doilea rând socotește că, dacă va ajunge în turul final al prezidențialelor, va avea nevoie de voturile electoratului PSD.
Ce se întâmplă acum? Liviu Dragnea, din motive obscure, vrea să se mute ambasada României de la Tel Aviv la Ierusalim. ALDE se opune, pentru că la nivel UE nu se dorește acest lucru și contravine legilor internaționale.
PSD vrea să limiteze locurile în universități, în vreme ce ALDE se opune. PSD vrea să remanieze un ministru ALDE, evident Tăriceanu se opune. Aceste neînțelegeri, aceste mici șicane, pot duce la ruperea alianței dintre cele două partide?
Deocamdată pentru ALDE pragmatismul, chiar machiavelic, trece înaintea principiilor unui partid cu adevărat liberal.
