Asculta acest articol
În primul rând trebuie remarcată prezența relativ mare la vot. În ciuda pandemiei și a vremii nu tocmai frumoase, în prima parte a zilei oamenii au ieșit din case și s-au dus spre secțiile de votare într-un procent mai mare decât la alegerile din 2016. La ora 10 peste două milioane de persoane votaseră deja. Merită, de asemenea, remarcată și buna organizare. S-a respectat distanțarea fizică, s-au oferit mănuși, pixuri și dezinfectanți, oamenii au purtat măști. Nu primele impresii contează, ci finișul.
Alegerile fără incidente nu au farmec. Desigur, nu peste tot organizarea a fost ca la carte. În comunățile mici oamenii se cunosc între ei și consideră distanțarea fizică un semn de neîncredere față de vecin, de cunoscuți, o impolitețe.
Cu incidente sau nu, cu mici abateri de la regulile de protecție, indiferent de gradul de absenteism, contează cine câștigă și cine pierde. Cei care au pierdut au o scuză: ploaia și pandemia. Câștigătorii trec peste toate și caută să-și justifice victoriile prin modul în care s-au prezentat în fața alegătorilor. Primarii și președinții în funcție au mizat pe lucrurile pe care le-au făcut în timpul mandatului și pe ideea de continuitate. Cei care au pierdut își pot reproșa în primul rând că nu au avut o echipă care să le promoveze programele.
Nu cred că vor fi prea mulți perdanți care, analizându-se obiectiv, să ajungă la concluzia că nu sunt potriviți pentru funcțiile pentru care au candidat.
Incapacitatea de a-și prezenta proiectele se îmbină în aproape toate cazurile cu incapacitatea de a-și creiona proiecte. Este simplu să spui că ai “viziune”, că vrei să dezvolți, să reclădești, să reconstruiești, să muncești pentru comunitate, să faci marile schimbări de care are nevoie comunitatea. Acestea sunt vorbe, slogane luate din manuale sau din folclorul electoral.
Problema desemnării candidaților este esențială pentru stabilirea valorii partidelor politice. Un partid slab, indiferent cât de mare sau de mic este, nu poate propune decât candidați slabi.
Toate partidele, de la PNL și PSD până la Pro România, ALDE, PMP sau UDMR au avut candidați foarte buni, buni, slabi și foarte slabi. Mediocritatea este o pandemie care a infectat toate formațiunile politice. Aceasta este una din marile probleme ale României. Nu este singura țară care suferă de boala asta, dar acest lucru nu ne încălzește cu nimic.
Ce-i de făcut? Electoratul triază cât poate grâul de neghină, dar alege numai din ceea ce i se oferă. Partidul X, bine cotat în sondaje, și-a desemnat un candidat slab. Cum votul este în bună parte politic, oamenii îl votează.
Partidul Y, slab cotat în sondaje, și-a desemnat un candidat bun, dar, după cum se știe, votul fiind în mare măsură politic, respectivul candidat pierde în fața unui candidat mult mai slab decât el.
Din această pricină nu toți învinșii trebuie disprețuiți, și nu toți învingătorii trebuie ridicați în slăvi. Învinși și învingători, toți, de-a valma, compun ceea ce numim, nu întotdeauna cu admirație, “clasa politică”.
Duminică am ales primari, președinți de consilii județene, consilieri locali și județeni, primar general pentru capitala României, indivizi din “clasa politică”. Ei au datoria, sunt chemați, sunt rugați, ba chiar implorați, să reformeze administrațiile locale.
Toată lumea este de acord că lucrurile nu merg foarte bine în localitatea lor, în județul lor. Nu merge cum ar trebui, și cum ar merita, țara în întregul ei. Acum, când încă nu s-a uscat tușul ștampilei de vot, nu ar trebui să ne punem întrebarea dacă am ales bine?
Nu vom ști acest lucru decât pe parcursul celor patru ani. Dacă am ales prost, nu avem nimic de făcut decât să regretăm. Dacă am ales bine, meritul este al celor care s-au prezentat la vot, învingându-și teama de infectare.
Prezența mare la vot denotă o mare dorință de schimbare pe care o resimt alegătorii, precum și un înalt grad de nemulțumire față de modul în care sunt gospodărite majoritatea localităților din țară.
Dar marea surpriză a acestor alegeri este prezența la vot. Oamenii s-au grăbit să meargă spre secțiile de votare. Nu i-a oprit teama de infectare. Neumblați, oamenii au profitat de ocazie pentru a ieși din case.
