REGIMURI TOTALITARE ÎN EUROPA INTERBELICĂ

Alegerile din Germania din anul 1933 până în 1938

Asculta acest articol

A fost primul tur de scrutin al dictaturii naziste, iar de fiecare data au urmat o criză politică, o amenințare. În 1933 retragerea din Liga Națiunilor, în 1934 moartea presedintelui Reichului, în 1936 invazia demilitarizată Renania, iar în 1938 anexarea Austriei.

Aceste evenimente au servit pentru a demonstra țărilor străine unitatea dintre „ popor și lider”. În țară trebuiau să ajute la anihilarea oponenților regimului, social-democrații și comuniștii, pentru a promova construirea „comunității populare”. O alegere în sensul libertății partidelor de a candida și a alegătorilor de a vota pe cine doreau nu a existat în timpul regimului nazist.

Alegerile din 1933, combinate cu un referendum

Primul tur de scrutin în statul cu partid unic au fost alegerile Reichstag din 12 noiembrie 1933, combinate cu un referendum privind retragerea Reich-ului german din Liga Națiunilor: Deoarece toate celelalte partide au fost interzise sau s-au dizolvat singure, doar NSDAP a candidat. Foermațiunea nazistă folosit toate mijloacele disponibile în mod constant și modern. Nu doar liderii locali de partid, ci și oficialii naziști supra-regionali și membrii guvernului din provincie au apărut ca vorbitori în piețe, la mitinguri.

În 1933, atât Hermann Göring, cât și Adolf Hitler au vorbit la Kiel, iar înainte de alegerile și voturile ulterioare, au fost urmați de Rudolf Hess (1934, Kiel), ministrul Reich al Agriculturii Walther Darré (1936, Altona), ministrul Reich de Interne Wilhelm Frick (1936, Flensburg) și Joseph Goebbels (Kiel), printre alții.
În 1938, însă, au apărut „doar” vorbitori regionali, deoarece personalitățile marcante ale partidului se agitau în noua Austrie „anexată”. Mitinguri și marșuri ale partidului, SA, SS sau chiar Tineretul Hitlerist au fost la ordinea zilei la toate alegerile.

Presa s-a implicat pe deplin în propagandă. Nu numai că au raportat cu entuziasm despre evenimentele electorale, dar au tipărit și sloganuri de campanie precum „ Votați-vă pentru Führer! ”, poezii despre Hitler și povești inventate. În plus, Ministerul Propagandei a dat ziarelor instrucțiuni clare despre când, unde și cu ce comentarii ar trebui să apară anumite articole.

“Fă-ți datoria!” Sloganul  înainte de referendumul din 19 august 1934.

„După moartea președintelui Hindenburg,  rolul de președinte Reich  a fost atribuit „Führerului”. Național-socialiștii au aderat în mare parte la regulile electorale ale Republicii Weimar. Aceasta înseamnă că, din perspectivă legală formală, votul a fost secret și secretul votului aparent nu putea fi încălcat. În plus, în teorie, nu a existat votul obligatoriu, dar în practică, a existat o obligație de a vota: „ Dreptul de vot este votul obligatoriu! Nimeni nu se poate exclude, nimeni nu își poate neglija datoria civică!” suna chemarea la vot în august 1934. Național-socialiștii, însă, nu aveau niciun interes să adopte procedura inițiativelor populare și referendumurilor din Republica Weimar.

Încă din 14 iulie 1933, au adoptat o „Lege privind referendumul”. Acest lucru a făcut posibilă votarea măsurilor guvernamentale pe lângă legi. În plus, cvorumul de 50 la sută a fost abolit, ceea ce înseamnă că o majoritate simplă a voturilor exprimate a fost suficientă. De fapt, referendumurile au fost folosite pentru a demonstra unitatea aparentă sau reală dintre conducerea nazistă și comunitatea națională pe care a propagat-o.

O chemare amenințătoare: „Nu mă vei vota? Hitler! Cuvântul de ordine: Implică pe toată lumea! Apelul la pace. Vânează non-alegători. Persecută rezistența.
Național-socialiștii au început să identifice non-alegătorii folosind listele de vot de la secțiile de votare. În special, angajați la stat erau amenințați cu sancțiuni dacă nu se prezentau la vot. Au fost folosite pe scară largă apeluri din partea industriașilor, meșteșugurilor și, de asemenea, a bisericii protestante. Cu puțin timp înainte de alegerile din 12 noiembrie 1933, biserica a publicat apelul: „ Dumnezeu vrea să fie pace pe pământ. Prin urmare, lupta pentru pacea adevărată, la care ne cheamă Cancelarul, este datoria noastră de credință […]

Prin urmare, sloganul pentru 12 noiembrie nu poate fi decât: Fiți credincioși și fiți încrezători! ” Locurile centrale de miting sau în sălile mari au încheiat în general campania electorală. Din 1936 încoace, la final a fost recitată rugăciunea olandeză de mulțumire „Doamne, fă-ne liberi” și a fost invocată „comunitatea națională”. Hitler însuși a fost stilizat ca Mesia germanilor prin ritualuri pseudo-religioase. Numai lui i s-a atribuit ascensiunea pretinsă a țării după 1933.

De exemplu, SA Obergruppenführer Joachim Meyer-Quade le-a spus muncitorilor șantierului naval din Kiel în 1938: „Führerul are nevoie de mărturisirea noastră!… Lumea ar trebui să audă ceea ce gândim noi: lumea ar trebui să audă ceea ce credem noi: un popor, un Reich, un Führer!”