Asculta acest articolAlianţa România Dreaptă a scăpat ca prin urechile acului de câteva contestaţii. Una era a unei asociaţii ce purta acelaşi nume, altele a doi ţărănişti ce îl contestau pe Pavelescu.
Poate că parţial contestaţiile erau justificate, dar important pentru ARD este că acestea nu au fost admise. La fel de important este că Alianţa fiind înscrisă la BEC, va participa cu candidaţii ei la alegerile legislative din decembrie. Remarcăm, ca şi altădată, că toate forţele de dreapta existente acum sunt obligate să încalece toate un singur cal ca şi pe vremea CDR şi a Alianţei DA.
De astă dată însă nu sunt semne că s-ar bucura de aceleaşi şanse ca şi surorile ei mai vârstnice. Sunt diferenţe uriaşe ce ţin de contextul politic. Primele două, CDR şi Alianţa DA intrau în politică după o accentuată erodare a guvernanţilor de atunci şi pe fondul unor crize sociale datorate unei oligarhii de stânga şi a unui vizibil fenomen de corupţie. Acum ARD cade sub presiunea eşecurilor economice ale PDL şi a unui mare grad de aşteptare a electoratului manifestată în direcţia USL.
În cel mai fericit caz, ARD va obţine câteva locuri în Parlament, un succes obligatoriu pentru a se menţine în viaţa publică şi politică. Abia anul 2013 va deveni un an important, când ARD îşi va proiecta o nouă strategie, când va beneficia şi de alte circumstanţe politice ce presupun o nouă modificare a raporturilor din societatea românească. Analiştii prevăd anul viitor un eşec răsunător al guvernului sau guvernelor USL determinat de agravarea situaţiei economic[ şi, în mod direct, de inevitabila cădere a standardelor de viaţă.
Pentru a aspira la un număr mai mare de voturi, ARD va trebui să găsească o cale de comunicare cu populaţia rurală, cu oamenii mai simpli şi mai modeşti decât Răzvan Traian Ungureanu aceştia având o capacitate mai mică de înţelegere. Comunicarea devine esenţială în acest caz, pentru că o grupare politică nu poate să progreseze dacă-şi menţine caracteristici elitiste. Şi, pentru aceasta, este inevitabilă şi o extindere şi o amplificare a mesajului politic.
Acum ARD se adresează unui electorat cu o percepţie specială asupra reformismului. Pentru electorat, reforma este similară cu disponibilizările şi cu reducerile de salarii şi de pensii. Şi, în general, privind cu atenţie orientarea electoratului, constatăm că nu avem de-a face în România cu un electorat de dreapta, el este mai degrabă de stânga. O parte a bazinului electoral al grupării de dreapta se află în străinătate, unde, fireşte, tr[ieşte sub o altă presiune politică ce îi modifică atitudinile.
Îi mai rămân acestei Alianţe o parte din nucleul liberal dezamăgit şi cei ce îşi doresc o Românie mai occidentalizată. Cum stânga se dovedeşte autohtonistă, aceştia din urmă poate vor înclina să voteze la legislative cu ARD.
Dreptei îi mai lipseşte şi un personaj politic demonizat, ca de pildă Ion Iliescu care mobiliza la vot milioane de detractori. Acum, singurul demonizat, captând furia mulţimilor este Traian Băsescu, dar acesta este identificat cu alianţa dreptei.
