Aliaţii

Asculta acest articol

Nu intrăm în amănunte referitoare la discursul recent al premierului pe teme economice. Dezbaterea acestora, preocupările primului-ministru pentru tematica economică sunt binevenite având în vedere starea critică a economiei româneşti. Victor Ponta îşi ia în serios rolul de şef al executivului, fapt ce este în interesul nostru. Perioada consumată de guvernanţii obsedaţi numai de suspendarea şi demiterea preşedintelui Băsescu a însemnat şi un gol, o filă albă, în domeniul atât de important al guvernării.

Consecinţele acestui răstimp în care guvernul nu a reuşit să depăşească pragul pasional al luptei cu şeful statului au creat marele pericol al accelerării deteriorării economice a României. Căderea monedei naţionale este un foarte grăitor exemplu.

Victor Ponta, credem, ar putea fi un foarte bun prim-ministru. Şi ar fi fost dacă nu era obligat să suporte balastul liberal. În vreme ce Victor Ponta a dat în nenumărate rânduri că înţelege insistenţele europene referitoare la traseul politic al ţării, Crin Antonescu printr-o atitudine contrară a găsit de cuvinţă să le contracareze printr-un discurs anti-european şi, dacă zicem lucrurilor pe nume, şi anti-democratic.

De aici inevitabilul discurs dublu al premierului. Ceea ce construia Ponta determinat de contactul direct cu instituţiile occidentale, era risipit la minut de aliaţii săi politici printr-un duş rece. Capacitatea sa de a discerne ceea ce e bine şi rău într-o democraţie s-a văzut în Parlament la instalarea guvernului Ungureanu. Victor Ponta a fost autorul unui discurs european, de factură britanică chiar, pentru ca aliaţii săi `n politică să-l readucă degrabă „cu picioarele pe pământ”.

Toate cele de mai sus au avut şi au consecinţe grele asupra imaginii premierului. Poziţia sa de şef al cabinetului îl obligă la o mai mare atenţie în gestionarea nu numai a treburilor curente ale ţării, dar îl obligă în acelaşi timp şi la respectarea Tratatului european şi a Acordului strategic cu Statele Unite. În acelaşi timp, s-a putut constata cu stupefacţie că preşedintele interimar nu şi-a luat rolul în serios declanşând atacuri după atacuri asupra aliaţilor. În poziţia avută, lui Crin Antonescu nu îi era permis să-şi elaboreze discursurile în nota unui analist politic independent.

Din această grea încercare de a prelua în mod discreţionar puterea la Bucureşti, cei doi copreşedinţi au ieşit învinşi în ţară şi terfeliţi în afara ei. Posibila carieră internaţională a lui Crin Antonescu a fost curmată definitiv. Greu de înţeles radicalismul autohton al unor urmaşi ai Brătienilor ca şi ura lor viscerală împotriva Americii şi Europei. În marea lor naivitate nu au ştiut că România este sub control extern, un control normal dacă avem în vedere tratatele cu SUA şi UE. Acestea nu vor putea fi ignorate cât timp România este componentă a Uniunii Europene şi NATO.

Un mare perdant este şi Victor Ponta. Aflat într-un strict marcaj exercitat de radicalii liberali, acesta a fost silit la un joc dublu între America, Europa şi aliaţii săi politici. Dacă se găsea în ţară şi nu în străinătate, Victor Ponta nu ar fi îndrăznit să ceară printr-un mesaj ca reprezentanţii PSD să se prezinte în Parlament la ora când era citită hotărârea CCR. Pe lângă toate acestea, Victor Ponta mai are şi păcatul plagiatului, care va fi una din temele cele mai zgomotoase al campaniei electorale.