Asculta acest articol[slideshow id=6225]
Vineri. O dimineata anosta. Nimic spectaculos, coordonate insipide si inodore. Ca de obicei, altminteri, in ultimii ani. Nu-s nici foarte suparat, nici vesel… Vin (ca asa mi-e felul, de-o vreme), la ceainarie… Trecute sa fi fost ceasurile diminetii de a opta inconjuratura de cadran… se insinueaza ca o umbra duduca roscata si zice domnule, trebuie sa facem ceva pentru orasul acesta, ca ase nu sa mai poate! Ma opresc, fac efortul de a nu se vedea pe mine ca pic in perplexitatea mirarii, ingaim oaresce cuvinte neintelese si ma ia “sefa” de brat< domnule primar, nu-i asa ca veti avea grija si de noi, astea si astia care v-am servit de atatea ori? Amu’ no, nu fiti suparat pa mine, ca atunci nu v-am dat miere la ceai, ase-s io, mai habauca… Da’s tare mareata de dumneavoastra! Cand iti hi acolo nu ne uitati! Stau singur la aceeasi masa din colt, langa cuier, ma uit la plasma cu transmisie idioata, trag pe sub spranceana o privire la domnisoara, ma surprinde si imi face complice cu ochiul… Incep sa ma enervez!
Este trecut de 8.30, dimineata, suna telefonul si zice direct, fara macar sa apuc a raspunde la salut, prietenul C.O.< Bine, ma, ca ti-o dat Dumnezo mintea cea di pa urma, pai ma…(nu pot reproduce!) de mult o trabuit sa hii birau!!! Succes, Tavuc, tati suntem cu tine!!!
Vine fata cu ceaiul si ma intreaba daca mi-e rau… Tac… Suna telefonul. O voce grava ma felicita, e trecut de 8.45. Intra domnul profesor cu sotia Domniei Sale, o femeie impozanta, o pereche cu prestanta, da binete la toata lumea si zice< Maestre, felicitari, era si cazul, un baimarean de-al nostru, am lucrat in mina cu tatal dumneavoastra…succesul este de departe garantat!!!
Doamna incuviinteaza printr-o inclinare delicata a capului. Sunt nervos de-a binelea si fac eforturi sa nu tradez asta. Beau ceai, ma oparesc la limba, vreau sa sudui si ma-nfranez ca, Doamne iarta-ma, e Postul Sfintelor Pasti! Suna iar molecularul acesta pe care, daca nu as avea atat de mare nevoie de el, l-as faramita izbindu-l de pereti…Un fost coleg de liceu, C.V., ma lauda pana peste poate!
Apel de la numar ascuns, era mama< Mai copile, ai mare grija, nu cumva sa patesti ceva, ca intre aia nu-i bine! Ce sa fac, asta e – ma caznesc sa rostesc anemic. Si vine, totusi, comodul asta de Sicu, taximetristul, imi aduce ziarele, cam lenes el, dar baiat bun per global. Sa traiti, domnule primar, am executat comanda dumneavoastra! – zice batos. Eu< ce aveti? El< nimic, ma gandesc cum oi fi sofer la Primarie. Duceti-va, zic cu voce tare si celelalte cuvinte le inghit. Ma ia in primire un ospatar, cum ca ce misto ar fi sa facem in Baia Mare parcari subterane, dar si complex de parcari etajate suprateran!
Suna doamna Naghi, convinsa ca de acum incolo voi face mult mai mult pentru fiul ei, bolnavior saracutul. Nu stiu ce sa zic, ma imbarbateaza dumneaei. Ma uit prin ziare si… of, of, of… e intai aprilie, rad singur, rade “sefa”, rade si “seful” de la ceai… Ma mai suna trei amici. Apoi, doi telespectatori. Si, in sfarsit, suna Cosmin Mesaros! Rade copios de nedumerirea mea, e curios ce reactii sunt, ii povestesc si rade… Ma apeleaza apoi Bogdan Eduard, ma pacaleste ca pleaca nu stiu unde, ca… mai, ce talent au astia sa te traduca! Si iar un alt telespectator… Ajung la librarie, imi trebuie o carte scolara, doamnele sunt bucuroase pentru izbanda mea. Care izbanda? Ma suna doamna Is.Gh., sa nu care cumva sa nu apelez la vastele dansei priceperi culinare. Trec printr-o perioada de asalt in ce priveste apelurile telefonice. Mihai zice< bade, gata, esti mare, nu mai vorbesti cu mine, te-am sunat de 14 ori… Nu vrea sa asculte explicatia mea sincera cum ca eram angajat in alte convorbiri! Mai primesc o sumedenie de astfel de apeluri, ca sa fiu sincer vreo 17, elevi, fosti colegi de scoala si de munca, fosti vecini de pe strada Valea Rosie, consateni de-ai mamei din Chiuzbaia, rude din Grosi, doi amici din Baia Sprie, vreo trei-patru tigani, si… suna presedintele tuturor maramuresenilor, Mircea Man< Felicitari, maestre, nici macar nu-l anunti pe presedintele partidului, ha, ha, ha…Ma umple rasul, apoi imi povesteste cum l-au sunat foarte multi sa-l felicite pentru varianta Butuza la Primaria Baia Mare. Imi povesteste ce a zis fiecare, cum vad ei alegerile… Se ingana a seara. Suna L.S. din Sighet, e surprins placut de candidatura mea, imi doreste succes. Apoi, prietenul T.S., tot din Sighetu Marmatiei, care s-a prins ca e o gluma facuta de redactia ziarului. De indata ce ii intru in joc o pacaleste si pe mama sa. Ne amuzam cu totii. Suna un sef de partid, altul decat cel condus de presedintele tuturor maramuresenilor, zicand< domnule Butuza, noi cu tot dragul si cu tot respectul v-am sustine in campanie, dar sa candidati din partea noastra, de ce nu ne-ati spus, ca noi n-am indraznit sa va propunem pentru ca ati spus foarte dur in emisiune ca nu vreti sa va implicati in politica si nici in administratia publica! Asa am spus, e adevarat, sustin si nu-mi schimb hotararea! Si, pe cand credeam ca peste spectacolul generat de Informatia Zilei cade cortina, ma suna fostul coleg C.M., tocmai din Canada. Citise pe net ziarul, a vazut “candidatura” mea si ma asigura de toata sustinerea romanilor de acolo. Ii explic gluma… ne amuzam, e oricum o bucurie ca ne-am auzit.
Si, iaca asa fost-am candidat aproape o zi intreaga pentru sezlongul de primar baimarean! Nu mai vreau! Nici chiar in gluma! Mi-ajunge!
Fii primul care comentează