
Tot mai mulți cetățeni își văd spulberate speranțele puse în USL. A câștigat alegerile, dar încet-încet îi pierde pe alegători. Clasa politică, în sensul cel mai larg, nu s-a schimbat în bine. Aleșii, cu mici excepții, atât de la nivel local cât și național, au moștenit năravurile politicienilor îmbătrâniți în rele. Aroganță, lipsă de sensibilitate față de semenii aflați pe o scară socială inferioară, lăcomie, apetit pentru corupție. Majoritatea după ce au fost aleși, și-au schimbat modul de viață. Și-au schimbat nu doar hainele, ci și mașinile. Aceste “schimbări până la capăt” se văd și din avion. Cu toate acestea, lumea mai are încredere în USL. De ce? Pentru că PDL i-a dezamăgit și mai mult. Pentru că încă nu au uitat cum s-au comportat guvernanții portocalii. Dar memoria colectivă nu durează la nesfârșit, mai ales dacă este agresată. Scandalurile din USL sunt de natură să împingă electoratul spre alte formule politice. Pe acest lucru mizează partidele de dreapta, împărțite pe căprării. PDL, dar și Partidul Mișcarea Populară, Forța Civică, formațiunea lui Mihai Răzvan Ungureanu, Noua Republică, partid înființat de Mihai Neamțu, la care se adaugă PNȚCD-ul lui Aurelian Pavelescu, nu au moștenit decât un set de principii de care se țin ca râia de oaie. La loc de cinste se află “statul de drept” și “independența Justiției”. Cu aceste slogane și-au cucerit un loc onorabil în lumea politică occidentală. Prin comparație, USL este cunoscută ca o forță ce sfidează democrația, își subprdonează politic Justiția, își apără corupții și atentează la statul de drept. Aceasta este imaginea-standard a USL în fața UE și SUA. În țară nu s-a impus această imagine. Deocamdată. Dar PSD și PNL luptă din ce în ce mai greu să contracareze efectele negative ale campaniei internaționale de denigrare dusă de Traian Băsescu și oamenii săi. Până acum, dacă Victor Ponta este sincer cu el însuși, ar trebui să recunoască realitatea. Într-adevăr, premierului i-au dat de furcă problemele de imagine externă. Până și un reprezentant al socialiștilor europeni s-a simți obligat să tragă un semnal de alarmă, să se ridice împotriva PSD, când s-a încercat modificarea codului penal.
În ciuda acestor avantaje de imagine deloc neglijabile, dreapta pornește cu greu la drum. În țară partidele rupte din coasta lui Băsescu nu reușesc să-și găsească drumul spre electorat. Ele par să aștepte pasive erodarea USL, prin degradarea vieții sociale și politice considerându-se tot mai aproape de revenirea la putere. Ca orice alianță, și USL se pregătește să guverneze două mandate. Cele două partide se pregătesc și separat să guverneze tot două mandate consecutive. PNL se bazează pe victoria lui Crin Antonescu la prezidențiale, iar PSD pe forța proprie, pe faptul că este cel mai mare partid din România și poate forma o majoritate parlamentară și fără liberali.
Lucrurile sunt încurcate și într-o parte și în alta. Se așteaptă spargerea USL și unificarea dreptei. PNL și PSD oferă sufieciente dovezi că nu se mai înțeleg în vreme ce PDL și sateliții lui Băsescu nu dau niciun semnal de apropiere. Pentru toată lumea 2014 este un an decisiv. PSD trebuie să-și clarifice relația cu PNL, adică să spună deschis dacă îl acceptă sau nu pe Crin candidat prezidențial USL. La rândul său, din partea PNL se așteaptă o poziție fermă, în sensul că nu joacă la două capete, că nu va sta în continuare cu un picior la guvernare și cu altul în opoziție. Din partea dreptei se așteaptă un singur lucru: unificarea.