BISERICA ORTODOXĂ

Antim Ivireanul, personalitate remarcabilă în cultura și spiritualitatea românească

Asculta acest articol

Pe 27 septembrie 1716, în Rumelia, avea să fie asasinat mitropolitul Antim Ivireanul, o personalitate deosebită în istoria culturală și religioasă a Țării Românești. De origine georgiană, Antim Ivireanul (născut între 1640 și 1650, în Iviria, actuala Georgie) a lăsat o moștenire culturală și spirituală semnificativă. Cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul tipografiei, predicii și teologiei, Antim este venerat astăzi ca unul dintre marii învățători și martiri ai Bisericii Ortodoxe Române.

Antim Ivireanul s-a născut în Iviria, o regiune istorică ce corespunde în mare parte Georgiei de astăzi. Copilăria lui a fost însă marcată de un episod dramatic, când a fost luat prizonier de turci și dus la Constantinopol. Acolo, tânărul Antim a trăit în preajma Patriarhiei Ecumenice, unde a beneficiat de o educație înaltă, însușindu-și abilități precum sculptura în lemn, caligrafia, pictura și broderia. În plus, a învățat limbile greacă, arabă și turcă, care i-au permis ulterior să comunice și să traducă texte teologice și liturgice. Tot în această perioadă a fost călugărit, primind numele Antim și fiind hirotonit ieromonah.

Între 1689 și 1690, Antim a fost adus în Țara Românească de domnitorul Constantin Brâncoveanu, care a recunoscut potențialul său cultural și religios. În scurt timp, Antim a învățat limbile română și slavonă, ceea ce i-a permis să înceapă o intensă activitate de tipărire a cărților religioase și culturale. În 1691, i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, unde a imprimat patru cărți importante, fiind un pionier al tiparului în Țările Române.

Pe lângă activitatea sa tipografică, Antim Ivireanul s-a remarcat și prin predicile sale, care au fost adunate în faimoasele Didahii. Aceste predici erau destinate marilor sărbători religioase și au fost considerate opere de referință în teologia și literatura românească. Din punct de vedere stilistic, Didahiile lui Antim combină erudiția teologică cu un profund simț al moralității și cu o viziune socială care se adresa direct oamenilor simpli.

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Antim Ivireanul a fost înființarea primei biblioteci publice din București, un act care reflecta dorința lui de a răspândi cultura și cunoașterea în rândul poporului. În plus, el a tipărit numeroase cărți în limbile română, greacă, slavonă, și chiar arabă, demonstrând nu doar abilitățile sale lingvistice, dar și ambiția de a face cunoașterea accesibilă unei largi audiențe.

În 1708, Antim Ivireanul a fost numit mitropolit al Țării Românești, funcție pe care a ocupat-o până la moartea sa. În calitate de mitropolit, Antim a promovat folosirea limbii române în biserică, înlocuind treptat slavona în slujbele religioase. Acesta a fost un moment de cotitură în istoria culturală a țării, deoarece a contribuit la consolidarea identității naționale și la apropierea Bisericii de popor.

În 1716, din cauza opoziției sale față de influența otomană și pentru susținerea valorilor naționale și creștine, Antim Ivireanul a intrat în conflict cu autoritățile turce. A fost acuzat de trădare și exilat în Rumelia (o regiune din Imperiul Otoman), unde a fost asasinat de soldații turci în circumstanțe neclare. Martiriul său a transformat moartea lui într-un simbol al rezistenței creștine împotriva tiraniei otomane.

Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Antim Ivireanul în anul 1992, stabilind ca zi de prăznuire data de 27 septembrie. În această zi, credincioșii își amintesc nu doar de moartea sa martirică, ci și de contribuția sa extraordinară la dezvoltarea culturii și spiritualității românești.

Astăzi, Antim Ivireanul este considerat unul dintre cei mai mari mitropoliți și cărturari din istoria românească. Opera sa literară, activitatea sa tipografică și contribuțiile sale la emanciparea limbii române rămân un reper în istoria noastră culturală, fiind un exemplu de erudiție și curaj spiritual într-o perioadă de mari frământări politice și religioase.

Antim Ivireanul, deși născut departe de Țările Române, și-a dedicat viața slujirii culturii, religiei și națiunii române. Asasinarea sa în 1716 a marcat sfârșitul unui destin martiric, dar moștenirea sa continuă să inspire generațiile următoare. Cu fiecare carte tipărită, cu fiecare cuvânt rostit în predicile sale, Antim Ivireanul a contribuit la consolidarea identității și valorilor românești, rămânând un simbol al demnității și al spiritului național.