Asculta acest articolÎn ultima vreme PSD îi schițează președintelui Klaus Iohannis portretul unui om care nu lucrează nimic. În contrast cu un Liviu Dragnea care face mai mult decât îi cere fișa postului. Aproape nu există ieșire publică în care lideri ai PSD să nu sugereze că președintele nu înțelege nimic din ce se întâmplă în lume și-n țară. Îi plac doar accesoriile puterii: vizite protocolare, imnul cu mâna pe inimă, întâlniri cu lideri mondiali.
Aduc în susținerea acestei idei refuzul președintelui de a numi un șef al SIE, post vacant de aproape doi ani, refuzul de a numi ambasadori în numeroase țări, de la Israel, la Canada și Belgia.
În plan intern îl acuză că prin refuzul de a lua act de demisiile a doi miniștri, sabotează guvernul. Tot pe președinte îl fac vinovat pentru că nu s-a adoptat bugetul. Ca șef al CSAT, a refuzat să dea aviz pentru trimiterea proiectului de buget în parlament.
Președintele contraatacă. Nu se lasă înduplecat. Critică fiecare acțiune a guvernului, fie că este vorba despre învestirea unor miniștri, fie că este vorba despre revocarea procurorului general. Una dintre armele cele mai eficiente este acuzația că PSD și ALDE pregătesc pe ascuns o ordonanță privind amnistia și grațierea.
Justiția rămâne un câmp tactic pentru confruntările politice. Argumentele nu par să se epuizeze niciodată, nici dintr-o parte, nici din alta. Și lucrurile vor merge în aceeași direcție până una dintre tabere va pierde puterea. Asta se va întâmpla abia după alegerile prezidențiale de la toamna anului viitor.
Foarte recent instituția prezidențială a lansat un proiect pentru Educație. Nu este dezbătut deloc. Nu este o temă atractivă pentru clasa politică.
Cu greu se mai poate face distincția dintre clasa politică și formatorii sau comentatorii fenomenului politic și social. Mass media s-a aliniat celor două direcții politice și lucrurile se văd numai în alb și negru.
Nu mai există intermediari. A dispărut negocierea politică. Mai mult, se pare că nici măcar între partidele de dreapta nu se poate ajunge la un punct de vedere comun. Disoluția dreptei face din PSD și ALDE o forță, îi creează un nemeritat rol determinant în luarea unor decizii majore.
Opoziția nu participă decât prin slogane la dezbaterea privind rolul multinaționalelor care operează în România. Nu oferă soluții alternative la susținerea mediului de afaceri. Lasă întreaga răpundere în seama guvernului Dăncilă. S-ar putea spune că îl lasă pe președinte singur în fața coaliției PSD-ALDE. Moțiunea de cenzură a trecut fără să lase urme vizibile asupra opiniei publice. Dezbaterile din parlament au fost neconcludente.
Anul politic 2018 se încheie în coadă de pește. Coaliția PSD-ALDE nu a reușit să facă tot ce și-a propus în intervalul 2016-2018, iar opoziția nu s-a constituit într-o alternativă la o guvernare controversată.
Un eveniment cu care nu te întâlnești decât o dată la o sută de ani – Centenarul României – a trecut fără să se fi reușit o veritabilă incursiune în istoria profundă. Mărunțișurile continuă să ocupe întregul spațiu public. Se vor schimba lucrurile în 2019? Asta se speră întotdeauna în pragul unui nou an.
